Viața fără conflict ca un cadou de Crăciun? CRĂCIUN FERICIT !

În jurul sărbătorii Crăciunului oamenii sunt mai buni, deci mai puțin conflictuali. Ca prin miracol sufletul tuturor devine mai cald, iar cuvântul de ordine în aceste zile este “FERICIT”, fiind pe buzele, în mesajele și în gândurile celor mai mult sau mai puțin apropiați prin urările universale și nemuritoare “Crăciun fericit!” și “Sărbători fericite!”.

În ce mă privește, ar trebui ca sărbătorile de iarnă să însemne perioada în care noi toți să ne oprim o clipă din activitățile noastre, să dăm la o parte stresul inerent și grijile cotidiene, să închidem ochii și SĂ VEDEM VIAȚA FĂRĂ CONFLICT CA UN CADOU DE CRĂCIUN, de care să ne bucurăm cu cei din jurul nostru, indiferent dacă sunt familia noastră, prietenii, colegii, vecinii sau necunoscuți pe stradă care sărbătoresc.

Într-o lume în care conflictul este cuvântul pe ordinea de zi, avem nevoie să ne oprim și să respirăm aer fără conflict.

Ce ar fi dacă “starea de Crăciun” s-ar întinde pe tot parcursul anului? Voi ce părere aveți?

         Crăciun fericit !!!

                Mediator Cristian Șerban

NELSON MANDELA, UNUL DIN „MEDIATORII” CARE AU SCHIMBAT LUMEA !

Atunci când reuşeşti să schimbi lumea, înseamnă că eşti un mare om şi voit sau nu devii exponentul acelei lumi.

Atunci când reuşeşti să îi schimbi pe cei din jurul tău, fără ca tu să te schimbi, asta este cu adevărat important.

Ce înseamnă de fapt să fii mediator ? În sens larg, nu înseamnă în nici un caz să fii o persoană autorizată să presteze această activitate, ci înseamnă să ai capacitatea să schimbi oamenii cu tot ce înseamnă ei, cu acţiunile, ideile şi poate chiar şi “inima” lor. Să poţi să îi faci să creadă în tine, să înţeleagă că ceea ce spui şi calea pe care le-o arăţi, pentru ca ei la rândul lor să decidă şi să acţioneze, reprezintă “calea cea bună”, asta înseamnă să fii cu adevărat mediator.

Nelson Mandela a făcut asta ! Mandela este cu adevărat unul din “mediatorii” acestei lumi, care va continua să “medieze” de dincolo de moarte, multă vreme,  omenirea. Dovadă stau cuvintele lui care nu se vor opri niciodată să acţioneze aupra mentalului şi inimii oamenilor.

În memoria lui Nelson Mandela, o  parte din cuvintele lui …

“Pentru a fi liber nu este suficient să te eliberezi de lanţuri, trebuie să respecţi şi susţii şi libertatea altora”.

“Nimeni nu se naşte urând alte persoane pentru culoarea pielii lor sau pentru religia lor. Oamenii trebuie să înveţe să urască, iar dacă pot învăţa ura, pot învăţa şi iubirea, care este un sentiment mai apropiat de inima omului”.

“Nu are niciun farmec să fii prudent, să te mulţumeşti cu o viaţă în care faci mai puţin decât poţi”.

“Când am ieşit pe uşa care mă purta spre libertate, am ştiut că dacă nu las ura şi amărăciunea în spate, voi continua să fiu în închisoare”.

“Să elimini sărăcia nu este un act de caritate, ci un act de dreptate. Ca şi sclavia sau apartheidul, sărăcia nu este o stare naturală. Este provocată de om şi poate fi eradicată de acţiunile oamenilor”.

“Se spune că nu cunoşti cu adevărat o naţiune, până nu ai stat într-una din închisorile ei. O naţiune nu ar trebui să fie judecată după cei mai sus-puşi cetăţeni ai ei, ci după cei mai umili”.

“Uneori ne întrebăm cine sunt eu ca să fiu strălucitor, superb, frumos, talentat, fabulos? De fapt, cine eşti tu ca să nu fii”?

“Nimic nu este alb sau negru”.

“Le datorăm copiilor noştri, cei mai vulnerabili cetăţeni ai oricărei societăţi, o viaţă lipsită de violenţă şi teamă”. 

“Teama noastră cea mai mare nu este că nu suntem la înălţimea unei situaţii. Cea mai mare teamă a noastră este că suntem cumplit de puternici. De lumina noastră ne temem, nu de întuneric”.

“Curajos este nu cel ce nu are frică, ci acela care ştie să-şi învingă frica sa”.

“Că ai căzut nu are nicio importanţă, deoarece numai modul în care te ridici contează”.

“Dacă îi vorbeşti unui om într-o limbă pe care o înţelege, cuvintele tale vor ajunge la mintea lui. Dacă îi vorbeşti în propria lui limbă, cuvintele ajung la inima lui”.

            Un omagiu pentru NELSON MANDELA, o emblemă a lumii noastre.

      Mediator Cristian Şerban

Medierea în Penal sau Cum s-a întors legiuitorul de unde a plecat !

Pentru a inţelege “conflictul” privind obligativitatea medierii in cauzele penale, consider  util să observăm parcursul legiferării acestui aspect, dar si posibila influentă a unor factori care au determinat mai mult sau mai puţin modificarile legislative, pe acest aspect, până în prezent.

Astfel, prima formă a Legii nr.192 din 16.05.2006 privind medierea si organizarea profesiei de mediator, conform art.2 alin.1 prevedea ca partile pot recurge la mediere in mod voluntar, inclusiv in materie penală.

Incă din prima formă a legii la cap.6 intitulat Dispoziţii speciale privind medierea unor conflicte, sectiunea a 2 a Dispoziţii speciale privind medierea în cauzele penale, conform art.67 alin 2, s-a prevazut că  “nici persoana vătămată şi nici făptuitorul nu pot fi constrânşi să accepte procedura medierii.”

Prin Legea nr.115 din 4.07.2012 pentru completarea Legii nr.192/2006, publicată în Monitorul Oficial nr.462 din 9.07.2012 a fost introdus un nou articol 60¹ prin care părţile şi/sau partea interesată, după caz, erau ţinute să facă dovada că au participat la şedinţa de informare cu privire la avantajele medierii, în anumite materii, iar la lit. g) enumera si cazul infractiunilor pentru care acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate şi împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală, după formularea plângerii, dacă făptuitorul este cunoscut sau a fost identificat, cu condiţia ca victima să îşi exprime consimţământul de a participa la şedinţa de informare împreună cu făptuitorul.

Conform art.II din Legea nr.115 aceasta ar fi trebuit sa intre în vigoare la 1 octombrie 2012 cu exceptia dispozitiilor art.60¹ care trebuiau sa intre la 6 luni de la data publicării legii in Monitorul Oficial al Romaniei.

Prin O.U.G. nr. 90 din 12.12.2012, termenul  prevazut la art.II din Legea nr.115/2012 referitor la intrarea în vigoare a dispoziţiilor art. 60^1 din Legea nr. 192/2006, s-a  prorogat până la data de 1 februarie 2013. Prin aceeasi ordonanţă a fost modificată si lit.g de la art.60¹ alin.1.

Prin O.U.G.. nr.4 din 30.01.2013 privind modificarea Legii nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative conexe, art.VIII,  s-a amânat din nou intrarea in vigoare a dispoziţiilor art .60¹ din Legea nr.192/2006, in cazul dispozitiilor de la lit. a) – f) până la intrarea în vigoare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, iar in cazul dispozitiilor lit.g până la intrarea în vigoare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală.

Motivatia legiuitorului, mai precis a Guvernului Romaniei, conform preambulului Ordonanţei de urgentă, pe aspectul pe care îl analizăm, a fost in sensul ca este imperios necesară corelarea datei de intrare în vigoare a dispoziţiilor art. 60^1 alin. (1) lit. g) cu data intrării în vigoare a noului Cod de procedură penală.

În sfarsit, prin Legea nr.255 din 19.07.2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale, care v-a intra in vigoare la 1 februarie 2014,  s-a produs o schimbare de viziune  juridică în sensul ca prin art.84 a fost modificată din nou Legea nr. 192/2006 prin abrogarea art.60¹ alin.1 lit.g) privind obligativitatea şedinţei de informare asupra medierii în penal, modificându-se explicit si art.2 alin.1 din aceasi lege a medierii, care enumera printre materiile aplicabile inclusiv materia penală.

S-a produs astfel, după cum spuneam, o schimbare de viziune privind obligativitatea participării părţilor din materia penală la parcurgerea şedintelor de informare.

Ne-am putea pune intrebarea de ce după un an de amânare a intrării în vigoare a obligaţiei de participare la şedinta de informare privind avantajele medierii s-a optat pentru eliminarea acestei dispozitii.

Trebuie să ne amintim însă că la inceputul anului 2013, în preajma intrării în vigoare a prevederilor art 60¹ la data de 1 februarie 2013, au avut loc ample mişcări ale unor organizaţii care au mers până la demonstraţii de stradă si care au protestat faţă de introducerea obligativităţii parcurgerii şedintei de informare asupra avantajelor medierii în materie penală, având ca principal punct contestarea medierii în cazul infracțiunii de viol.

Personal, opinez că ultima intervenţie legislativă face ca discuţiile neelegante şi pline de patimă la adresa medierii, mai mult sau mai puţin avizate, precum şi acuzele nefondate la adresa mediatorilor să înceteze definitiv prin eliminarea obligaţiei legale de participare la şedinţa de informare despre mediere.

Rămâne de vazut însă, faţă de noul context legal dacă medierea va funcţiona sau nu în mod voluntar în materie penală.

Punctul meu de vedere a fost preluat și de Avocatnet.ro.

Mediator Cristian ȘERBAN

Observații si propuneri privind proiectul Legii malpraxisului

       Urmare a participării la Conferința privind medierea în malpraxisul medical din 11-13 octombrie a.c., precum și în urma analizării textului noului proiect de lege a malpraxisului elaborat de Ministerul Sănătății și aflat în dezbatere publică, ce se află pe site-ul acestuia la adresa http://www.ms.gov.ro, am formulat un set de observații și propuneri, pe care le-am trimis la adresa de e-mail propuneri@ms.ro , cu următorul conținut:
         “Subsemnatul Șerban Cristian, licențiat în drept, în calitate de mediator autorizat, vă supun atenției observațiile și propunerile mele cu privire la prevederile art. 668 alin. 2, art. 673 alin. 1, art. 683 alin. 1 și alin. 3 și art. 682 din proiectul de  Lege privind Răspunderea civilă a personalului medical şi a furnizorului de produse şi servicii medicale, sanitare şi farmaceutice, după cum urmează:

         Conform art. 668 (2) Cap. VI Asigurarea obligatorie de răspundere civilă profesională, Procedura de soluționare amiabilă prevăzută de art. 673 –683 este obligatorie și prealabilă acțiunii judiciare, care rămâne fără obiect în cazul înțelegerii părților.

         Aceeași teză de obligativitate a procedurii de soluționare amiabilă este prevăzută și în art. 683 (1) conform căruia Procedura de soluționare amiabilă obligatorie prevăzută de art. 673 – 683 nu va dura mai mult de 6 luni de la data înregistrării ori completării cererii mentionate la art. 673.

         Cu toate acestea art. 673 (1) ce deschide Cap. VII Procedura de soluționare amiabilă a incidentelor de malpraxis, prevede că Persoana care consideră ca a fost prejudiciată de un act de malpraxis se poate adresa cu o cerere de acoperire a prejudiciului către furnizorul de servicii medicale unde a fost efectuat serviciul medical.

         Această reglementare, prin sintagma se poate adresa apare ca o OPȚIUNE și nu ca o obligație. Pentru corelarea cu art.668 alin. 2 și art. 683 alin.1, se impune schimbarea textului în sensul că Persoana care consideră ca a fost prejudiciată de un act de malpraxis trebuie/este obligată să se adreseze cu o cerere de acoperire a prejudiciului către furnizorul de servicii medicale unde a fost efectuat serviciul medical.

         Proiectul de lege nu reglementează CE SE INTÂMLĂ DACĂ PARTEA INTERESATĂ NU APELEAZĂ LA PROCEDURA AMIABILĂ și înțelege să se adreseze direct instanței de judecată.

         Din enumerarea făcută la art. 682 conform căruia Dacă cererea de acoperire a prejudiciului nu este solutionata în termenul prevăzut de art. 683 (1), sau este respinsă de către societatea de asigurări si/sau de catre asigurat, sau dacă părțile nu se înțeleg cu privire la cuantumul despăgubirilor, persoana prejudiciată se poate adresa instanţelor de judecată în vederea constării existenţei unei fapte de malpraxis medical, a unui prejudiciu, în sensul prezentei legi, stabilirea întinderii lui şi obligarea societăţii de asigurări la acoperirea prejudiciului, ar rezulta că o asemenea posibilitate nu există. Pentru cazurile în care, în fapt, partea interesată va sesiza direct instanța de judecată, apreciez că se impune reglementată expres SANCȚIUNEA care nu poate fi decât RESPINGEREA ACȚIUNII CA PREMATURĂ, sau cel mult ca INADMISIBILĂ.

         În ce privește art. 683 (3) conform căruia Încălcarea confidentialității de către persoana care a facut sesizarea sau de către un reprezentant al acesteia duce la pierderea dreptului de a beneficia de procedura de soluționare amiabilă, pacientul putând fi obligat să returneze suma primită în baza tranzacției, consider că aceste 2 sancțiuni nu pot fi funcționale și tind să încalce anumite drepturi generale, astfel:

         Pe de o parte, procedura de  solutionare amiabilă este reglementată la art.668 alin. 2 și art. 683 alin.1 ca o OBLIGATIE PREALABILA si NU ca un DREPT pe care o persoană  să il poate pierde.

         De asemenea, opinez că partea interesată nu poate pierde accesul la această procedură în condițiile în care Cap. VII Procedura de soluționare amiabilă a incidentelor de malpraxis  este reglementat cu OBLIGAȚII  și pentru Furnizorul de servicii medicale . A se vedea art. 674 și art. 675.

         Totodată, această situație nici nu este prevăzută printre cazurile enumerate de art. 682 în care persoana prejudiciată se poate adresa instanţelor de judecată.

         Pe de altă parte, suma primită în baza tranzactiei nu poate fi returnată ca urmare a încălcării confidențialității. Opinez că pentru nerespectarea confidențialității nu poate opera o asemenea sancțiune, întrucât suma este primită în baza constatărilor făcute de expertul medical, pentru producerea unei fapte culpabile și pentru care nu poate interveni exonerarea de răspundere pentru comunicarea publică a informațiilor din cadrul procedurii de soluționare amiabilă a cazurilor de malpraxis. Mai mult, această sancțiune nu poate opera după ce, conform art. 677 (4) partea vătămată a suportat și onorariile experților medicali din Lista națională.

       Consider că nerespectarea confidențialității poate atrage NUMAI obligația de plată a unor daune ca urmare a suferirii unor prejudicii efective de către părțile implicate.
                  Cu deosebită considerație,  
         16 octombrie 2013        ”

                                      Mediator Șerban Cristian

Câteva aprecieri despre Conferinţa de mediere în malpraxisul medical de la Spitalul Sanador din 11-13 octombrie sau cum se poate organiza o conferinţă mai altfel

Participând la Conferinţa MEDIEREA ÎN MALPRAXISUL MEDICAL: O REZOLVARE „SĂNĂTOASĂ” PENTRU PACIENȚI, CADRE MEDICALE ȘI COMPANIILE DE ASIGURĂRI, pe parcursul a trei zile, de  vineri 11 octombrie, până duminică 13, mărturisesc că viziunea mea asupra medierii în cazurile de malpraxis medical s-a îmbogăţit semnificativ.

          Această stare de lucruri s-a petrecut firesc, ca urmare a parcurgerii în fiecare zi din cele 3 a unor   informaţii, descrierea unor cazuri  din practica medicală, dar şi a unor medieri pe malpraxis.

          Astfel, în prima zi, care a fost şi cea mai agitată, lucrările s-au concentrat pe noile prevederi ale proiectului de modificare a Legii sănătăţii, aşa zisa Lege a malpraxisului.

          Punctele de vedere au fost diverse şi s-au concentrat pe necesitatea funcţionării unei noi proceduri de constatare a posibilelor cazuri de malpraxis, pe linia pacient – medic - unitate medicală - societate de asigurări.

          Au luat cuvântul, printre alţii, un reprezentant al gazdei – medic în Spitalul Sanador, dl. judecător Cristi Danileţ - un cunoscut susţinător al medierii,  dr. Sorin Paveliu - reprezentantul unui ONG, dl. Vasile Barbu preşedintele Asociaţiei Naţionale pentru Protecţia Pacienţilor, reprezentanţi ai unor  importante firme de asigurare, avocaţi, mediatori.

          Discuţiile au fost constructive, extrăgându-se ideea de bază că se impune îmbunătăţirea cadrului în care să funcţioneze constatarea eventualelor cazuri de malpraxis, inclusiv procedura  acordării  despăgubirilor.

          Din  cuvântările vorbitorilor am reţinut câteva frânturi care mi s-au părut importate, astfel:

-         Medicul  nu are obligaţie de rezultat, ci de diligenţă. Producerea  unui eveniment nu înseamnă neapărat culpa medicului. Malpraxisul înseamnă o culpă minimă.

-         „Se vede intervenţia fină a asigurătorilor”, a susţinut un mediator din audienţă, cu referire la noile prevederi propuse prin proiectul de lege.

-         Medicul nu e Dumnezeu!

-         Legea malpraxisului nu va rezolva problemele sistemului medical din România. Mediatorii trebuie să se facă cunoscuţi, trebuie să se facă vizibili.

-         Medicul şi pacientul au acelaşi interes.

-         Toate plăţile care se obţin pe amiabil sunt mai mici decât cele din instanţă.

-         Statul trebuie să apere pacientul. Există cauze în instanţă în care nu există experţi judiciari.

-         Medierea se poate face numai după deschiderea dosarului de daună.

A doua zi de conferinţă a fost mai puţin tumultoasă şi cu mai puţine discuţii în contradictoriu, cei prezenţi având posibilitatea să cunoască aspecte din organizarea şi funcţionarea unui spital privat pe de o parte, însă şi aspecte ale drepturile pacienţilor în cadrul spitalelor publice.

Un alt punct important din cursul celei de-a doua zile l-au reprezentat  luările de cuvânt a unor psihoterapeuţi care au împărtăşit aspecte specifice profesionale cu aplicaţie posibilă în cadrul şedinţelor de mediere.

Nu au lipsit, din nou, punctele de vedere ale asigurătorilor, care au desluşit exact care sunt situaţiile în care societăţile de asigurări plătesc despăgubirile.

A treia zi şi ultima, a fost un pic mai tristă nu numai datorită faptului că urmau să se finalizeze dezbaterile conferinţei, dar şi datorită faptului că reprezenta ONG-ului pentru protecţia pacienţilor a  prezentat câteva cazuri reale de malpraxis care au schimbat în tragic destinele unor oameni.

Nu în ultimul rând, o colegă mediator cu un portofoliu  important de medieri în malpraxis,  ne-a împărtăşit din experienţa  acesteia, dat fiind mai ales că mulţi dintre cei prezenţi nu au mediat asemenea conflicte, acestea având un grad de complexitate şi specificitate ridicat.

În opinia mea genul acesta de dezbateri, pe bază de discuţii libere, cu exemplificarea unor cazuri concrete, alături de oameni care doresc să împărtăşească din experienţele lor şi  celorlalţi, reprezintă cu adevărat sesiuni de lucru de formare continuă între mediatori cu mai multă sau mai puţină experienţă.

                                    Mediator Cristian Şerban

Forme fără fond în ”bătălia” pentru informarea despre avantajele medierii

Încep acest material cu o remarcă asupra modului în care s-a născut recenta prevedere legală care a lărgit competenţele de la un profesionist specializat în materie – mediatorul, la aproape toate celelalte profesii juridice, care au mai mult sau mai puţin legătură cu medierea, respectiv judecători, procurori, consilieri juridici, avocaţi și notari. Cine lipsește?

Singura profesie care a fost exceptată din sistemul de justitie pentru a face informarea despre avantajele medierii a rămas executorul judecătoresc. Din acest motiv, propun de lege ferenda să fie introdusă și această profesie pentru ca astfel şi executorul judecătoresc, pentru conflictele născute pe parcursul executării silite şi nu numai, să poată efectua o informare asupra avantajelor medierii.

Îmi permit să fac această propunere pentru a “ajuta” legiuitorul să fie foarte riguros în lărgirea sferei celor “competenţi” să efectueze informari asupra avantajelor medierii, în situația în care a şi dorit aceasta atunci când a adoptat Legea nr. 214/2013.

Dincolo de această observație de început, remarc multe forme fără fond, apărute într-o ”bătălie” lipsită de prea mult sens, pentru informarea obligatorie despre avantajele medierii.

Nu pot să mă abţin să nu pun o întrebare mai mult sau mai puțin retorică: doresc reprezentanții acestor profesii să presteze serviciile de informare despre mediere şi în mod gratuit? A vrut oare legiuitorul să instituie o obligaţie pentru alte profesii cu organizare și funcţionare distinctă pentru a cunoaşte avantajele medierii, pentru a efectua informarea, la solicitarea persoanelor interesate?

Trebuie observat faptul că legiuitorul, prin introducerea unui nou alineat 1⁴ la art.2 din Legea nr.192/2006, a prevăzut că sunt gratuite numai serviciile prestate conform dispozitiilor alin.1 si 1¹, fără să introducă și noul alin.1³, care extinde sfera profesiilor care pot efectua informări asupra avantajelor medierii.

În opinia mea, extinderea sferei efectuării unei proceduri speciale, așa cum este şedinţa de informare privind avantajele medierii, reglementată prin lege specială, privind o activitate distinctă - medierea, pentru o profesie distinctă – profesia de mediator, la alte profesii, de sine stătătoare, care funcţionează ca activităţi distincte, reprezintă o imixtiune în funcţionarea şi organizarea unei profesii şi o încercare de destabilizare a noii profesii, în încercarea acesteia de a funcţiona ca o alternativă la activitatea de justiţie clasică.

Din păcate sau poate din fericire, graba şi modul în care legiuitorul a modificat şi completat Legea privind medierea si organizarea profesiei de mediator, a determinat necorelări şi incoerenţe între prevederile legale în ansamblul lor, lipsind de eficacitate noile prevederi.

Din înşiruirea legală a profesiilor care pot realiza informarea asupra avantajelor medierii, cel puţin unele din acestea nu se vor “hazarda” să efectueze această activitate conform noilor prevederi legale introduse.

Astfel, ar trebui ca judecătorul, în faţa căruia trebuie făcută dovada participării la şedinţa de informare, să emită chiar acesta un înscris care să dovedească informarea părţilor. Procurorul a dobandit, de asemenea, competenţa informări, alături de consilierul juridic, avocat si notar.

Este evident că, în fapt, în condiţii de normalitate şi lipsă de interes direct, nici unul din membri acestor profesii distincte, neavând o obligaţie, nu ar trebui să efectueze şedinta de informare privind avantajele medierii, cel puţin din motivul că în reglementările de organizare si funcţionare ale profesiilor nu se regasesc asemenea atribuţii.

O situație specială o deţin avocații care, din interpretarea Legii nr. 51/1995, ar putea reieşi că pot desfaşura şi activitatea de mediere, deci implicit, cu atât mai mult, activitatea de informare asupra avantajelor medierii.

În realitate, în opinia mea, nici una din profesiile nou introduse în Legea nr.192/2006, cu competenţe de a efectua informări asupra avantajelor medierii, nu pot să o facă într-un cadru instituţionalizat, iar înscrisurile emise de aceştia nu pot să reprezinte documentele valabile şi suficiente care să facă dovada parcurgerii unei şedinte de informare privind avantajele medierii.

Dacă privim lucrurile foarte practic, informare despre avantajele medierii ar putea sa facă orice persoană şi orice altă profesie din această țară, pentru a aduce la cunoştiința părţilor interesate despre existenţa în România a unei noi activităţi de interes public – medierea, fără însă a avea pretenţia dobândirii unor prerogative ale profesiei distincte de mediator, dobândită în condiţiile legii.

Se impune, așadar, o “mediere” a legiuitorului pentru a stinge acest conflict de norme, conflict născut în prezent, mai mult sau mai puţin voit, între mediatori si celelalte profesii juridice reprezentate de judecători, procurori, consilieri juridici, avocaţi și notari.

Vă invit să citiți aici și răspunsurile mele punctuale la câteva întrebari pe acest subiect dezbătut mai sus și care au făcut obiectul unei analize pe site-ul avocatnet.ro Opiniile mele stau alături de punctul de vedere al vicepreședintelui Consiliului de Mediere, domnul Zeno Șuștac.

Cristian Şerban

Mediator/Consilier juridic

Un mic pas în lumina reflectoarelor, pentru promovarea medierii

Pentru mulți români medierea rămâne încă o noțiune puțin înțeleasă și mai puțin o soluție pentru rezolvarea unui conflict. Profesia noastră suferă și acum, la 7 ani de la momentul legiferării, de o lipsă de vizibilitate și promovare la nivelul omului de rând. Dincolo de eforturile pe care organismele noastre de reprezentare națională sau locală le fac cu mai mult sau mai puțin succes, este nevoie ca fiecare dintre noi să încerce, cu mijloacele și eforturile proprii, să promoveze medierea.

Atâta vreme cât facem acest lucru într-un mod cât mai corect și decent, fără excese sau formule populiste, avem șansa să contribuim la promovarea eficientă a unei profesii minunate, utile pentru societate și pentru semenii noștri.

Luna trecută am avut oportunitatea să apar într-o emisiunea televizată, în direct, pentru a vorbi despre mediere. Nu sunt obișnuit să stau în lumina reflectoarelor și a camerelor de luat vederi, dar am considerat că este de datoria mea să accept provocarea și să merg la emisiunea ”Începe Bahmu”, difuzată pe Antena 2.

Nu este cea mai urmărită emisiune de televiziune din România, dar este o emisiune al cărei public merită să știe mai multe despre mediere. Pentru că nu știe foarte multe, așa cum am putut să constat chiar pe parcursul emisiunii, când, întrebând publicul despre această soluție alternativă de rezolvare a disputelor, am constatat că puțini au fost cei care auziseră măcar de mediere.

Am încercat să le vorbesc despre mediere și avantajele ei într-un limbaj accesibil, accentuând lucruri pe care le-am considerat relevante pentru acest gen de public și de telespectatori. Am avut ceva emoții, ceva trac, cum se spune în lumea reflectoarelor și a camerelor de luat vederi, dar cred că m-am descurcat onorabil și am reușit să transmit aproape tot ce mi-am propus. Și am să mai fac asta dacă o să mai am ocazia.

Pentru mine a fost un exercițiu bun și o oportunitate valorificată de a promova, cu mijloacele proprii, medierea. Și dacă fiecare dintre noi va încerca să promoveze corect și decent această profesie și acest concept în rândul oamenilor, folosind orice oportunitate, o să avem cu toții de câștigat.

Puteți urmări înregistrarea emisiunii aici.

Cum rezonăm cu Conflictul sau Medierea cu propria persoană

Sunt obișnuit să studiez, să interpretez, să comentez legi. Astăzi scriu însă despre o altfel de lege, mult mai importantă pentru fiecare dintre noi – Legea rezonanței. Ideile care vor urma vin sub influența unui interesant documentar despre puterea gândurilor și modul în care acestea rezonează în întreg Universul, pline de energie pozitivă sau negativă.  Indiferent ce va crede fiecare dintre noi care va viziona acest film, un lucru e sigur: fundamentul "Legii" enunțate privește faptul că putem să ne influențăm propriile trăiri, cât și ale celor din jurul nostru. Acest secret îl știm cu toții, însă puțini îl aplicăm. Se pare că filmul are la bază studii științifice, deci am putea să îl credem. Dacă da, dacă sunt corecte susținerile, ce facem noi? Cum procedăm de mâine? Facem ceva? Nu ar trebui oare să vizualizăm mai bine lucrurile negative pentru a le înlătura și a le transforma în lucruri pozitive?

Care este aspectul negativ cel mai des întâlnit la omul social? Evident: CONFLICTUL. În primul rând Conflictul cu sine însuși. Din nerezolvarea acestui conflict interior, omul își dezvoltă Conflicte cu cei din jurul lui: cu partenerul de viață, cu copiii, frații, părinții, colegii, vecinii, etc. Conflictele nerezolvate, prelungite, sapă încet dar sigur în viața oamenilor, întreținând emoțiile negative, care la rândul lor determină moartea unui număr important de neuroni din creierul uman.

Amânarea rezolvării conflictelor reprezintă o opreliște în trăirea unei vieți armonioase și echilibrate. Aceasta este valabil, indiferent dacă conflictul este unul din relațiile de familie sau unul la locul de muncă. Afectarea individului poate fi mai mult sau mai puțin intensă, funcție de caracteristicile personale ale acestuia, inclusiv de toleranța acestuia la stres sau capacitatea acestuia de a rezista în timp tensiunii create de conflict. Oricât ar fi de puternic individul, trăirea alături de Conflict e un război pierdut, singura problemă este când, respectiv cât de mult a putut rezista.

Victimele colaterale ale Conflictului unei persoane cu un terț, inclusiv cu sine însuși, sunt cei apropiați într-un fel sau altul de persoana în conflict. Soluționarea unui conflict, momentul luării hotărârii de a-l stinge trebuie să țină cont și de efectele acestuia față de cei din jurul său. Prelungirea conflictului poate fi uneori catastrofală, la nivelul sănătății individului și ai celor apropiați. Costurile pot fi uneori mai mari decât obiectul conflictului sau și mai grav, de nereparat la nivelul sănătății sau a vieții individului.

Hotărârile pentru stingerea conflictului, indiferent dacă aceasta înseamnă un divorț amiabil sau plata unor despăgubiri, trebuie luate AZI, mâine poate fi prea târziu.

Dacă oamenii ar învăța să caute trăirile pozitive și să înlăture aspectele negative, rata litigiilor ar scădea serios. In acest sens propun înainte de toate recurgerea la "medierea cu sine însuși" și apoi medierea cu ceilalti. Dacă individul va obține cu sine însuși un ACORD, atunci va obține și din medierea cu ceilalți.

Are legătură documentarul ”Legea rezonanței” cu medierea? Absolut că da, spun eu. Mă explicitez prin relatarea unei situații. În urma postării unui articol acum ceva vreme au apărut anumite opinii ale unor colegi mediatori și avocați, care m-au determinat să exclam: "De asta iubesc eu medierea!" Am fost întrebat de ce iubesc medierea și răspunsul meu a fost "pentru că reprezintă o stare de spirit". Reacția unui coleg avocat a fost: "Adică e o chestie ZEN?"

Succesul unei medieri reușite este ASCULTAREA celorlalti, dar si a sinelui tau. Omul are puterea să aleagă, iar soluția este alegerea unei soluții benefice pe termen lung. Indiferent ce va crede fiecare dintre noi care va viziona acest documentar, un lucru este sigur: CONFLICTUL TREBUIE ÎNLĂTURAT, iar trăirile negative trebuie înlocuite cu trăiri pozitive.

În mediere, dorința de a înceta Conflictul este fundamentală. Chiar dacă acceptarea încetării conflictului poate emana din analiza și calcularea anumitor factori care conjugă la satisfacerea în totalitate sau în parte a unor scopuri imediate sau la înlăturarea unor riscuri sau incertitudini viitoare, important este că părțile în conflict, fiecare în structura acesteia acceptă sau urmărește depășirea acestei stări specifice și înlocuirea cu o stare superioară capabilă să controleze și să gestioneze conflictul.

Tot ceea ce trebuie să facem este ca AZI să hotărâm că nu mai trebuie să întârziem nicio zi în care să trăim cu "povara" conflictului și să ne dorim un confort interior suficient pentru trecerea în viață la "nivelul următor".

Aici puteți viziona documentarul ”Legea rezonanței”.

Medierea poate fi tratamentul corect pentru cazurile de malpraxis medical

Blocați de multe ori în problemele cotidiene, uităm că viața ne oferă alternative. Despre alternativa la medicina convențională și despre alternativa la justiția clasică s-a discutat în același context și cu aceeași seriozitate la Forumul Internațional de Medicină Alopată și Alternativă, desfășurat la finalul lunii trecute. A fost o șansă pentru mine să ascult reprezentanți remarcabili din domeniul medicinei alopate și al medicinei alternative, dar și să pot să le vorbesc, în cadrul unei prezentări despre “Medierea si Malpraxisul medical. O metodă alternativă de soluţionare a conflictului din domeniul medical”.

 

Dacă rămânem pe teritoriul analogiilor, pot spune că, aşa cum acupunctura este o metodă de medicină alternativă în raport de medicina alopată, tot aşa medierea este o metodă alternativă de soluţionare a conflictelor faţă de justiţia clasică. Iar soluționarea cazurilor de malpraxis medical are nevoie de alternative realiste și benefice pentru părți.

Începând din 15 februarie 2013, conform Legii nr. 92/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator, care a suferit completări şi modificări importante în 2012, părţile, persoane fizice sau persoane juridice, sunt obligate să participe la şedinţa de informare privind avantajele medierii, inclusiv, dacă este cazul, după declanşarea unui proces în faţa instanţelor competente, în vederea soluţionării pe această cale a conflictelor în materie civilă, de familie, în litigiile de muncă, în domeniul protecţiei consumatorilor, etc., precum şi în domeniul răspunderii profesionale în care poate fi angajată răspunderea profesională, respectiv cauzele de malpraxis, în măsura în care prin legi speciale nu este prevăzută o altă procedură.

Malpraxisul este definit de Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, ca fiind eroarea profesională săvârşită în exercitarea actului medical sau medico-farmaceutic, generatoare de prejudicii asupra pacientului, implicând răspunderea civilă a personalului medical şi a furnizorului de produse şi servicii medicale, sanitare sau farmaceutice.

Malpraxisul medical trebuie abordat din perspectiva pacientului, a medicului, cât şi a companiei de asigurări. Din ce in ce mai mulţi pacienţi îşi cunosc drepturile şi acţionează în consecinţa. Colegiul Medicilor se confruntă cu un volum destul de mare de sesizări şi încearcă să soluţioneze sesizările primite în măsura disponibilității specialiștilor si experților .

Încălcarea unei norme deontologice, fără a produce vreun prejudiciu pacientului, poate atrage răspunderea disciplinară a medicului, însă în situaţia în care conduita culpabilă a medicului are drept rezultat producerea unei pagube pe seama pacientului, intervine răspunderea civilă delictuală pentru malpraxis. Pentru angajarea răspunderii juridice trebuie să existe cumulativ o conduită ilicită, un prejudiciu, legătura de cauzalitate între conduita culpabilă şi rezultatul vătămător, vinovăţie din partea pers

onalului medical şi să nu existe împrejurări sau cauze care înlătură răspunderea juridică.

Implicarea medicului reclamat pentru malpraxis este analizată de către Colegiul Medicilor doar prin prisma prevederilor Codului Deontologic medical si nicidecum Colegiul nu ia decizii în privinţa prejudiciului produs prin malpraxis. În privinţa răspunderii civile sau penale a medicului se pronunţă instanţa sau organele abilitate, decizia Colegiului  constituind doar o proba extrajudiciară.

Pentru stabilirea cazurilor de răspunde civilă a personalului medical în baza Legii nr. 95/2006, la nivelul fiecărei autorităţi publice judeţene sau a municipiului Bucureşti se constituie o Comisie de monitorizare ce este competentă pentru cazurile de malpraxis, ce trebuie sesizată de către o persoană păgubită printr-un act medical, ori de către moştenitorii săi, în caz de deces. Comisia stabileşte, prin decizie, dacă în cauză a fost sau nu o situaţie de malpraxis. În cazul în care asiguratorul sau oricare dintre părţile implicate nu este de acord cu decizia Comisiei, o poate contesta la instanţa de judecată competentă. Procedura stabilirii cazurilor de malpraxis nu împiedică liberul acces la justiţie potrivit dreptului comun.

Asigurătorul acordă despăgubiri pentru prejudiciile de care asiguraţii răspund, în baza legii, faţă de terţe persoane care se constată că au fost supuse unui act de malpraxis medical, precum şi pentru cheltuielile de judecată ale persoanei prejudiciate prin actul medical, respectiv prin aplicarea unei asistenţe medicale neadecvate, care poate avea drept efect inclusiv vătămarea corporală ori decesul.

Medierea cazurilor de malpraxis poate interveni în orice moment pe parcursul procedurii de constatare a existenţei acestuia, inclusiv ulterior în faţa instanţelor de judecată, în orice fază a procesului.

S-ar putea ca unele persoane să privească medierea unui asemenea conflict din domeniul medical ca o recunoaştere a faptei medicului sau a persoanelor şi instituţiilor medicale implicate. În general, există o reticenţă din partea persoanelor acuzate să apeleze la o înţelegere, indiferent ce formă ar îmbrăca înțelegerea, însă aceasta este o idee preconcepută, persoanele implicate omiţând exact fondul problemei cu care se confruntă. Cel puţin în primă fază, nu țin cont de interesul propriu al protejării imediate a imaginii care poate suferi deteriorări iremediabile, respectiv de interesul imediat al persoanei vătămate sau ai reprezentanţilor acesteia care au nevoie de înţelegerea situaţiei şi față de care se poate merge de la oferirea de scuze până la o ofertă de despăgubiri, atunci când este cazul, pe lângă eventualele plăţi făcute de asigurător.

Din păcate, malpraxisul medical este o sursă de procese publice, de ştiri TV de senzaţie şi o formă de a analiza întreaga viaţă profesională a unui medic care a greşit poate o singură dată în activitatea sa, în loc sa fie un domeniu în care să aibă acces doar părţile implicate, alături de specialiştii în medicină şi drept.

Din această perspectivă medicii ar trebui sa fie primii care să militeze pentru încheierea unor acorduri de mediere completate cu clauze stricte de confidenţialitate care să fie semnate de către participanţii la mediere. Expunerea într-un cadru privat, în biroul mediatorului a nevoilor şi frustrărilor ce le are un pacient față de medic sau faţă de unitatea medicală pot fi reliefate mai bine în procedura confidenţială a medierii, iar aceasta nu poate reprezenta decât un aspect pozitiv, atât pentru pacient, cât şi pentru medic sau instituţia medicală.

Fundamental de observat este faptul că medierea deschide o poartă către găsirea unor soluţii care să reprezinte mai bine interesele părţilor implicate în conflict, fără analiza şi actul de dispoziţie al unor persoane cu atribuţii de putere, care să hotărască într-un mod mai mult sau mai puţin mulţumitor pentru una sau alta dintre părţile implicate.

Un alt aspect important este că în mediere nu se urmăreşte găsirea de vinovaţi, ci doar rezolvarea unor probleme şi satisfacerea unor nevoi atunci când părţile sunt de bună credinţă, dar mai ales realiste în ce priveşte obţinerea prin consens a dezideratelor lor, cel puţin în parte.

În multe situaţii de malpraxis conflictul dintre personalul medical şi pacient este amplificat în mod artificial, iar procesul civil sau penal întrerupe relaţia dintre personalul medical şi pacient, amplificând conflictul. Astfel, medierea reuşeşte să aşeze părţile faţă în faţă, fiecare parte ascultând punctul de vedere al celeilalte. Având în vedere că malpraxisul nu presupune intenţia personalului medical, este de aşteptat ca tensiunea existentă între părţi să se diminueze pe parcursul medierii şi acestea să ajungă la un acord.

Mai mult, medierea poate fi aplicată cu succes în situaţia în care fapta medicului îmbracă forma unei infracţiuni la care împăcarea parţilor înlătură răspunderea penală, fiind ideală ajungerea la o înţelegere. De asemenea, medierea este posibilă inclusiv în cazul faptelor grave incriminate şi sancţionate de legea penală, în ce priveşte latura civilă a procesului penal, care are ca obiect acordarea de despăgubiri.

Cred foarte tare că pentru a se recurge la procedura medierii e nevoie de o analiză corectă a raporturilor cu partea adversă în conflict, dar mai ales de o analiză personală a minusurilor şi plusurilor pe care partea le deţine în conflict, inclusiv de o analiză a posibilelor câştiguri şi a posibilelor pierderi materiale, emoţionale sau de imagine care pot avea loc în urma analizării, judecării sau expunerii diferendului, atât de către instituţiile abilitate sau de către mass-media, inclusiv de publicul larg.

Din nefericire, in cele mai multe cazuri, părţile implicate nu sunt deloc raţionale când îşi evaluează şansele de succes în cazul unui proces, precum şi daunele ce le pot fi imputate. Din această cauză, majoritatea proceselor de malpraxis nu se închid în mod amiabil.

Medierea merită încercată, cel puţin pentru că oferă posibilitatea ca oricând în cadrul procedurii să se poate renunţa în favoarea escaladării conflictului în faţa instanţelor de judecată. Cine înţelege că soluţia finală la care se poate ajunge, chiar după mai multe şedinţe de negociere, asistată şi facilitată de mediator, este una controlată şi acceptată, va da expunerea publică a litigiului şi judecarea de către instanţa de judecată, pe mediere, chiar dacă la final rezultatul va fi doar parţial!

În prezent medierea funcţionează în domeniul medical, pacientul urmărind repararea prejudiciului cât mai curând posibil de la producerea vătămării, iar medicul fiind deschis la dialog tocmai pentru a-şi proteja cariera şi imaginea. Deşi funcţionează, medierea a fost aleasă până acum ca excepţie, regula constituind-o antamarea litigiului în faţa instanţelor de judecată.

Sper că odată cu obligarea părţilor să parcurgă şedinţa de informare cu privire la avantajele acesteia, conform legii medierii, cazurile de malpraxis medical vor fi rezolvate predominant prin mediere, iar părţile vor fi conştientizate mai mult ca niciodată că este în avantajul lor să utilizeze această metodă alternativă de rezolvare a conflictelor în defavoarea justiţiei clasice.

Dincolo de discuțiile despre mediere, ca soluție pentru rezolvarea cazurilor de malpraxis, Forumul Internațional de Medicină Alopată și Alternativă mi-a dat ocazia să ascult și să cunosc oameni pe care îi consider nişte profesionişti ai vieţii. Am fost impresionat de participanti, de calitatea lor profesională, indiferent că reprezentau domeniul medicinii alopate sau al medicinii alternative. Remarc prezentările deosebite făcute de prof. univ. dr. Irinel Popescu, preşedintele Academiei de Ştiinţe Medicale din România, conf. univ. dr. Vasile Niţescu, prof. univ. dr. gen. Dumitru Constantin Dulcan, dr. Corneliu Moldovan sau academicianul Alexandru Bogdan.

 

În cele doua zile de forum am învăţat foarte multe de la medicii de toate felurile și vreau sa cred că şi domniile lor au plecat de la forum cu un plus de valoare prin informaţiile despre mediere.

                                                  Mediator Cristian Șerban