Participând
la Conferinţa MEDIEREA ÎN MALPRAXISUL MEDICAL: O REZOLVARE
„SĂNĂTOASĂ” PENTRU PACIENȚI, CADRE MEDICALE ȘI COMPANIILE DE ASIGURĂRI, pe parcursul a trei zile, de vineri 11 octombrie, până duminică 13,
mărturisesc că viziunea mea asupra medierii în cazurile de malpraxis medical
s-a îmbogăţit semnificativ.
Această
stare de lucruri s-a petrecut firesc, ca urmare a parcurgerii în fiecare zi din
cele 3 a unor informaţii, descrierea unor
cazuri din practica medicală, dar şi a
unor medieri pe malpraxis.
Astfel,
în prima zi, care a fost şi cea mai agitată, lucrările s-au concentrat pe noile
prevederi ale proiectului de modificare a Legii sănătăţii, aşa zisa Lege a
malpraxisului.
Punctele
de vedere au fost diverse şi s-au concentrat pe necesitatea funcţionării unei
noi proceduri de constatare a posibilelor cazuri de malpraxis, pe linia pacient
– medic - unitate medicală - societate de asigurări.
Au
luat cuvântul, printre alţii, un reprezentant al gazdei – medic în Spitalul Sanador,
dl. judecător Cristi Danileţ - un cunoscut susţinător al medierii, dr. Sorin Paveliu - reprezentantul unui ONG,
dl. Vasile Barbu preşedintele Asociaţiei Naţionale pentru Protecţia Pacienţilor,
reprezentanţi ai unor importante firme
de asigurare, avocaţi, mediatori.
Discuţiile
au fost constructive, extrăgându-se ideea de bază că se impune îmbunătăţirea
cadrului în care să funcţioneze constatarea eventualelor cazuri de malpraxis,
inclusiv procedura acordării despăgubirilor.
Din
cuvântările vorbitorilor am reţinut
câteva frânturi care mi s-au părut importate, astfel:
-
Medicul nu are obligaţie de rezultat, ci de
diligenţă. Producerea unui eveniment nu
înseamnă neapărat culpa medicului. Malpraxisul înseamnă o culpă minimă.
-
„Se vede intervenţia fină a
asigurătorilor”, a susţinut un mediator din audienţă, cu referire la noile
prevederi propuse prin proiectul de lege.
-
Medicul nu e Dumnezeu!
-
Legea malpraxisului nu va
rezolva problemele sistemului medical din România. Mediatorii trebuie să se
facă cunoscuţi, trebuie să se facă vizibili.
-
Medicul şi pacientul au
acelaşi interes.
-
Toate plăţile care se obţin
pe amiabil sunt mai mici decât cele din instanţă.
-
Statul trebuie să apere
pacientul. Există cauze în instanţă în care nu există experţi judiciari.
-
Medierea se poate face numai
după deschiderea dosarului de daună.
A doua zi de conferinţă
a fost mai puţin tumultoasă şi cu mai puţine discuţii în contradictoriu, cei
prezenţi având posibilitatea să cunoască aspecte din organizarea şi
funcţionarea unui spital privat pe de o parte, însă şi aspecte ale drepturile
pacienţilor în cadrul spitalelor publice.
Un alt punct
important din cursul celei de-a doua zile l-au reprezentat luările de cuvânt a unor psihoterapeuţi care
au împărtăşit aspecte specifice profesionale cu aplicaţie posibilă în cadrul
şedinţelor de mediere.
Nu au lipsit, din
nou, punctele de vedere ale asigurătorilor, care au desluşit exact care sunt situaţiile
în care societăţile de asigurări plătesc despăgubirile.
A treia zi şi
ultima, a fost un pic mai tristă nu numai datorită faptului că urmau să se
finalizeze dezbaterile conferinţei, dar şi datorită faptului că reprezenta
ONG-ului pentru protecţia pacienţilor a
prezentat câteva cazuri reale de malpraxis care au schimbat în tragic
destinele unor oameni.
Nu în ultimul
rând, o colegă mediator cu un portofoliu
important de medieri în malpraxis, ne-a împărtăşit din experienţa acesteia, dat fiind mai ales că mulţi dintre
cei prezenţi nu au mediat asemenea conflicte, acestea având un grad de complexitate
şi specificitate ridicat.
În opinia mea
genul acesta de dezbateri, pe bază de discuţii libere, cu exemplificarea unor
cazuri concrete, alături de oameni care doresc să împărtăşească din
experienţele lor şi celorlalţi,
reprezintă cu adevărat sesiuni de lucru de formare continuă între mediatori cu
mai multă sau mai puţină experienţă.
Mediator Cristian Şerban
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu