Încep acest material cu o remarcă asupra modului în care s-a născut recenta
prevedere legală care a lărgit competenţele de la un profesionist specializat în
materie – mediatorul, la aproape
toate celelalte profesii juridice, care au mai mult sau mai puţin legătură cu
medierea, respectiv judecători, procurori, consilieri juridici, avocaţi și
notari. Cine lipsește?
Singura profesie care a fost exceptată din sistemul de justitie pentru a
face informarea despre avantajele medierii a rămas executorul judecătoresc. Din acest motiv, propun de lege ferenda să fie introdusă și
această profesie pentru ca astfel şi executorul judecătoresc, pentru
conflictele născute pe parcursul executării silite şi nu numai, să poată
efectua o informare asupra avantajelor medierii.
Îmi permit să fac această propunere pentru a “ajuta” legiuitorul să fie
foarte riguros în lărgirea sferei celor “competenţi” să efectueze informari
asupra avantajelor medierii, în situația în care a şi dorit aceasta atunci când
a adoptat Legea nr. 214/2013.
Dincolo de această observație de început, remarc multe forme fără fond,
apărute într-o ”bătălie” lipsită de prea mult sens, pentru informarea
obligatorie despre avantajele medierii.
Nu pot să mă abţin să nu pun o întrebare mai mult sau mai puțin retorică:
doresc reprezentanții acestor profesii să presteze serviciile de informare
despre mediere şi în mod gratuit? A vrut oare legiuitorul să instituie o
obligaţie pentru alte profesii cu organizare și funcţionare distinctă pentru a
cunoaşte avantajele medierii, pentru a efectua informarea, la solicitarea
persoanelor interesate?
Trebuie observat faptul că legiuitorul, prin introducerea unui nou alineat
1⁴ la art.2 din Legea
nr.192/2006, a prevăzut că sunt gratuite numai serviciile prestate conform
dispozitiilor alin.1 si 1¹, fără să introducă și noul alin.1³, care extinde
sfera profesiilor care pot efectua informări asupra avantajelor medierii.
În opinia mea, extinderea sferei efectuării unei proceduri speciale, așa
cum este şedinţa de informare privind avantajele medierii, reglementată prin
lege specială, privind o activitate distinctă - medierea, pentru o profesie
distinctă – profesia de mediator, la alte profesii, de sine stătătoare, care
funcţionează ca activităţi distincte, reprezintă o imixtiune în funcţionarea şi
organizarea unei profesii şi o încercare de destabilizare a noii profesii, în încercarea
acesteia de a funcţiona ca o alternativă la activitatea de justiţie clasică.
Din păcate sau poate din fericire, graba şi modul în care legiuitorul a
modificat şi completat Legea privind medierea si organizarea profesiei de
mediator, a determinat necorelări şi incoerenţe între prevederile legale în
ansamblul lor, lipsind de eficacitate noile prevederi.
Din înşiruirea legală a profesiilor care pot realiza informarea asupra
avantajelor medierii, cel puţin unele din acestea nu se vor “hazarda” să
efectueze această activitate conform noilor prevederi legale introduse.
Astfel, ar trebui ca judecătorul, în faţa căruia trebuie făcută dovada
participării la şedinţa de informare, să emită chiar acesta un înscris care să
dovedească informarea părţilor. Procurorul a dobandit, de asemenea, competenţa
informări, alături de consilierul juridic, avocat si notar.
Este evident că, în fapt, în condiţii de normalitate şi lipsă de interes
direct, nici unul din membri acestor profesii distincte, neavând o obligaţie,
nu ar trebui să efectueze şedinta de informare privind avantajele medierii, cel
puţin din motivul că în reglementările de organizare si funcţionare ale
profesiilor nu se regasesc asemenea atribuţii.
O situație specială o deţin avocații care, din interpretarea Legii nr. 51/1995,
ar putea reieşi că pot desfaşura şi activitatea de mediere, deci implicit, cu
atât mai mult, activitatea de informare asupra avantajelor medierii.
În realitate, în opinia mea, nici una din profesiile nou introduse în Legea
nr.192/2006, cu competenţe de a efectua informări asupra avantajelor medierii,
nu pot să o facă într-un cadru instituţionalizat, iar înscrisurile emise de
aceştia nu pot să reprezinte documentele valabile şi suficiente care să facă
dovada parcurgerii unei şedinte de informare privind avantajele medierii.
Dacă privim lucrurile foarte practic, informare despre avantajele medierii
ar putea sa facă orice persoană şi orice altă profesie din această țară, pentru
a aduce la cunoştiința părţilor interesate despre existenţa în România a unei
noi activităţi de interes public – medierea, fără însă a avea pretenţia
dobândirii unor prerogative ale profesiei distincte de mediator, dobândită în
condiţiile legii.
Se impune, așadar, o “mediere” a
legiuitorului pentru a stinge acest conflict de norme, conflict născut în
prezent, mai mult sau mai puţin voit, între mediatori si celelalte profesii
juridice reprezentate de judecători, procurori, consilieri juridici, avocaţi și
notari.
Vă invit să citiți aici
și răspunsurile mele punctuale la câteva întrebari pe acest subiect dezbătut
mai sus și care au făcut obiectul unei analize pe site-ul avocatnet.ro Opiniile
mele stau alături de punctul de vedere al vicepreședintelui Consiliului de
Mediere, domnul Zeno Șuștac.
Cristian
Şerban
Mediator/Consilier
juridic
