Cum a fost vazută medierea la Conferința de la Băile Olănești din 23 februarie de importanți profesori de drept. No comment!

                                              Sursa: JURIDICE

       Baroul Vâlcea și Institutul Național de Pregătire și Perfecționare a Avocaților, în colaborare cu Baroul Argeș și Baroul Olt, au  organizat în 23 februarie la Băile Olănești Conferința “Probleme de drept civil și de procedură civilă în reglementarea Noilor Coduri”.

         Evenimentul a fost transmis live și pe Juridice.ro în calitate de partener media.

         Printre participanții de marcă la Conferință s-au numărat Prof. univ. dr. Corneliu BÎRSAN – Profesor emerit al Facultății de Drept a Universității din București, judecător la Curtea Europeană a Drepturilor Omului – care a susținut tema  Probleme privitoare la procedura în fața CEDO, Prof. univ. dr. Gabriel BOROI – Rectorul Universității Nicolae Titulescu din București, formator INM, membru al Comisiei de redactare a noului Cod de procedura civilă și a legii de punere în aplicare – care a susținut tema   Analiza unor dispoziții privind acțiunea în revendicare și accesiunea imobiliară artificală, Prof. univ. dr. Ligia CĂTUNA -  Facultatea de Drept a Universității de Vest din Timișoara, avocat, lector INPPA – care a susținut tema   Interpretarea unor noțiuni din noul Cod de procedură civilă, Bogdan DUMITRACHE – membru al comisiei de redactare al Noului Cod civil și a legii de punere în aplicare, formator INM, executor judecătoresc – care a susținut tema   Ipoteca imobiliară – regina garanțiilor și în noile coduri.

         Dintre vorbitorii la Conferință doar doi au atins problematica medierii.

         Prof. univ. dr. Ligia CĂTUNA, în calitatea domniei sale de avocat a făcut o analiză detaliată asupra acestei instituții în raport și de noul Cod de procedură civilă. Astfel, domnia sa a facut o paralelă între Legea avocaturii şi Legea medierii. S-a arătat astfel că prin Legea organizării  profesiei de avocat, conform art.3 lit.f, avocatul poate desfăşura activităţi de mediere, concluzionând că se poate ca avocatul să fie mediator, dar nu se poate ca mediatorul să fie avocat.

         În acest context vorbitoarea s-a întrebat dacă textul prin care avocaţii pot desfăşura activitatea de mediere a fost abrogat. Tot domnia sa a acordat şi răspunsul în sensul că abrogarea trebuie să fie expresă, textul în discuţie fiind în vigoare şi că acesta poate să fie utilizat de practicianii avocați.

         O altă întrebare ridicată de prof. univ. dr. Ligia Cătuna a fost dacă poate avocatul să desfăşoare activităţi de mediere. Răspunsul enunţat de domnia sa a fost că  prin raportare la Legea medierii, din nefericire pentru avocaţi, nu, dar dacă se face distincţia între cele două instituţii cu care lucrează codul, procedura de informare  şi procedura de mediere, ar trebui să se interpreteze în spiritul legii şi nu în litera ei.

         S-a opinat astfel că activitatea de informare cu privire la existenţa medierii este o activitate de consultanţă juridică pe care avocatul este obligat să o facă şi pe care este obligat să o introducă în consultanţa juridică generală pe care o oferă clientului în momentul în care acesta îl sesizează cu un eventual raport juridic litigios.

         S-a concluzionat în continuare că este obligatorie  conlucrarea între un mediator şi un avocat, inclusiv în faza informării cu privire la mediere.

         “Nu contest calitatea cursurilor care se oferă pentru formarea de mediatori şi nici capacitatea profesională a celor care au absolvit aceste cursuri, contest însă capacitatea domniilor lor de a indentifica raportul juridic litigios în mod corect, în măsura în care aceştia nu sunt absolvenţi de ştiinţe juridice. Inutil să spun că de multe ori şi pentru noi este greu de identificat  cu cine ne judecăm în contradictoriu. De multe ori şi pentru noi este greu de identificat ce anume vom putea cere pârâtului”, a precizat doamna prof.univ.dr. Ligia Cătuna.

         Faţă de textul art.227 din NCPC conform căruia judecătorul îndrumă părţile spre şedinţa de informare, a arătat domnia sa, că este de acord cu acest text cu precizarea că ar adăuga alături de cuvantul mediator şi cuvantul avocat.

         “Am încălca noi cumva Legea  medierii dacă am încheia un proces verbal  de informare cu privire la avantajele acesteia ? ... Îmi oferă Legea avocaturii vreun instrument prin care să atest că am efectuat această procedură de informare ? Răspunsul îl dă tot art.3 din Legea 51 care spune că avocatul poate redacta acte, poate atesta conţinutul actului, data redactării sale, precum şi identitatea părţilor. ... Putem fi subiecţi ai înfracțiunii astfel cum este definită de Legea medierii ? Cred că nu, problema care se poate însă ridica este cu privire la natura probatorie a înscrisului pe care avocatul îl pregăteşte şi îl depune în faţa instanţei ...”, a precizat d-na prof. univ. dr. Ligia Cătuna.

         În acest sens d-na prof. univ. dr. Ligia Cătuna  a conchis că dacă înscrisul redactat de avocat poate să producă efectele doveditoare ale înscrisului redactat de mediator, va reveni fiecărui complet de judecată sarcina sa decidă.

         A mai arătat domnia sa că avocaţii pot întinde o mană de ajutor şi instanţelor şi clienţilor şi mai ales mediatorilor care nu sunt specialişti în drept şi că lucrurile s-ar rezolva foarte simplu, ca propunere de lege ferenda, dacă legiuitorul în textul care îl obilgă pe judecător să îndrepte justiţiabilul spre mediator, să fie introdus şi avocatul alături de mediator, fără ca prin acesta să  transforme avocatul în mediator ca profesie liberală distinctă.

         O altă concluzie exprimată de d-na prof. univ. dr. Ligia Cătuna a fost că sunt situaţii în care Legea medierii este inadmisibil de aplicat, invocand ca exemple contribuţia la întreţinere din dreptul familiei şi litigiile de muncă.

         Al doilea vorbitor care a atins subiectul medierii, însă mult mai pe scurt, a fost prof. univ. dr. Gabriel BOROI care și-a exprimat neîncrederea în funcționarea medierii în Romania. Acesta a arătat că și înainte de 1989 au funcționat Comisiile de judecată care eliberau procese verbale de împăciuire și care ajunseseră o formalitate.

         A mai arătat domnia sa că în Germania oamenii apelează la metodele alternative inclusiv la mediere dar acolo e o altă mentalitate.

         „Românii vor să se judece” a mai susținut domnul prof. univ. dr. Gabriel BOROI, considerând că în România e nevoie de schimbarea mentalității.

      

                                                  Cristian Șerban, mediator 

Din 15 februarie o noua emisiune națională „MEDIATORII AU TALENT” !

                De astăzi Justiția din România a pășit într-o nouă eră prin intrarea în vigoare a noului Cod de procedură civilă, alături de legea specială care reglementează obligativitatea informării asupra avantajelor medierii în materie civilă.

               Pentru profesioniștii dreptului, cât și pentru mediatori acest moment este covârșitor. Atât noul CPC, cât si instituția medierii vor da o nouă față activitații in instanțe. Toată lumea, conform legii, începând din 15 februarie trebuie să se supună unor noi norme, atât cu privire la activitatea de judecată cu toate fațetele și procedurile ei, dar mai ales noului trend, noului suflu care se numește MEDIERE, cu faza ei intermedieră numită INFORMARE asupra avantajelor medierii.

                Din păcate, noul debut al acestei instituții novatoare a fost ușor denaturat de inși mai mult sau mai puțini înteresați direct sau indirect de efectele implementării medierii sau de persoane care s-au speriat de efectele acestui nou mod de soluționare a conflictului. Nu pot să nu spun asta, ca un om care iubește conceptul medierii și care s-a săturat să lupte la bară cu cei care, dincolo de ea, sunt puși să împartă dreptatea.

                 Nu spun asta ca un reproș pentru cei care sunt judecători, ci spun asta ca un IMBOLD, atât pentru cei care au activat în raporturi diferite cu instanțele judecătorești, dar mai ales pentru cei care nu au avut de-a face cu acestea și mă refer atât la colegii mediatori cu studii altele decât juricice și pentru orice om, de orice profesie, care, din fericire pentru el, nu a avut de-a face încă cu sistemul de justiție în calitate de subiect direct implicat. Mesajul meu pentru aceștia din urmă este următorul: STAȚI LINIȘTIȚI, NU AȚI PIERDUT NIMIC, dimpotrivă, ați câștigat timp, ați economisit bani, nu v-ați alterat neuronii, nu v-ați împărtășit problemele personale în fața unei mase de oameni străini, nu ați simțit gustul amar al înfrângerii concretizat în expresia „dureroasă” RESPINGE ACȚIUNEA, dacă cereați ceva judecătorului sau și mai rău, ADMITE ACȚIUNEA, dacă cineva cerea ceva de la dumneavoastră.

           Aș vrea să revin o clipă la noul act normativ numit Noul Cod de Procedură Civilă, în special pentru că acesta afirmă, de această dată, în mod expres, instituția medierii. Mai mult, medierea a fost ridicată la nivel de principiu fundamental al procesului civil sub denumirea de ÎNCERCAREA DE ÎMPĂCARE A PĂRȚILOR. Astfel, prin art. 21 s-a instituit că judecătorul va recomanda părților soluționarea amiabilă a litigiului prin mediere, potrivit legii speciale.

             Nu aș vrea să se uite că România avut un Cod de procedura civilă care a funcționat un secol și jumătate și care a fost decretat la 9 septembrie 1865, promulgat la 11 septembrie 1865 și pus în aplicare la 1 decembrie 1865. El s-a aplicat inițial numai pe teritoriul vechilor principate, iar după 1918 s-a extins pe întregul teritoriu al tarii.

            Nu trăim un moment istoric? Eu cred cu tărie că da. Vechiul Cod și-a făcut treaba cu vârf și îndesat. A fost bun, dar omul modern trebuie să construiască o justiție modernă sau și mai bine, omul modern trebuie să evite pe cât posibil angrenarea justiției asupra lui, iar aceasta să se limiteze doar la cazurile la care, după ce el însuși a încercat să le soluționeze, nu mai există o altă cale decât să lase judecătorul să hotărască pentru el.

       Din fericire, legea specială, legea medierii, în forma completată în 2012 a prevăzut că părțile, persoanele fizice sau persoanele juridice, sunt obligate să participe la ședinta de informare privind medierea, inclusiv după declanșarea unui proces în fața instanțelor competente, în vederea soluționarii pe aceasta cale a conflictelor în diverse materii.

        Drept urmare, consider că noi, mediatorii, începand de astăzi avem un mare rol în societatea romaneasca actuală prin formarea acesteia, pas cu pas, pentru trecerea de la o societate conflictuală la una a medierii, a analizării inițiale a conflictului de către părțile implicate si NUMAI DACĂ acestea nu îl rezolvă în orice mod, ABIA ATUNCI să investească instanța. Acolo trebuie sa ajungem noi, romanii !

            Iar în ce privește ziua de azi, în calendarul meu profesional o notez 15 x 2 pentru însemnătatea dublă a acesteia. Vă asigur că dacă acum nu sunteți de acord cu aceasta, peste un timp, când medierea va fi pătruns mai adânc în inimile oamenilor și va constitui un pilon al educației copiilor noștri, imi veți da dreptate. 

Despre necunoaștere și false probleme

În ultimele săptămâni s-a discutat mult despre mediere. Mult mai mult decât în anii trecuți. Iar asta nu poate decât să mă bucure. Ce nu mă bucură însă este faptul că, pe lângă discuțiile necesare despre principiile și avantajele medierii, s-a discutat mult și cu patimă despre o problemă falsă, din punctul meu de vedere. Și mai grav este că cele mai multe din aceste discuții purtate în spațiul media s-au purtat în lipsa unui mediator, care să aducă un punct de vedere pertinent și avizat.

Am să mă feresc să scriu de foarte multe ori cuvântul ”viol” în acest text. Întâi pentru că l-au scris și l-au pronunțat de prea multe ori alții în emisiuni tv, la radio sau prin ziare. În al doilea rând pentru că informarea despre mediere în cauzele penale nu se limitează doar la viol. S-a vorbit însă prea puțin despre asta.

Din necunoaștere, spun eu. Aceasta pare să fie principala cauză a falsei probleme expuse de o parte din mass media și transferată și opiniei publice, care, în lipsa unor informații corecte, a reacționat emoțional. Iar de la reacțiile emoționale până la proteste ale diverselor ONG-uri în stradă, pentru scoaterea violului din legea medierii a fost doar un pas.

Nu știu cât a fost rea voință în aceste proteste și în ce s-a discutat în mass media, dar știu că necunoaștere a fost. Din argumentele folosite, din teoriile formulate, din înverșunarea împotriva mediatorilor, se vede o necunoaștere a conceptelor medierii, a legislației care ne guvernează profesia și a sistemului judiciar.

Spunea cineva că medierea este procedura oamenilor inteligenți. Eu nu cred asta. Medierea este procedura la îndemâna oricui care nu mai vrea să își consume viața, timpul, banii, energia și de ce nu, sufletul, în dispute înterminabile cu partea adversă, fie ea reclamant sau făptuitor, în dispute cu sistemul juridic, instanțe, etc, fie cu oamenii de lângă ei care aprobă sau dezaprobă conflictul, și de ce nu, în dispute cu sine însuși.

De aceea, datoria noastră este să spunem lucrurilor pe nume. Nu imi doresc altceva decât ca noi să fim ascultați, iar cei care ne ascultă să aibă acele cunoștințe de bază despre mediere, astfel încât să transmitem, împreună, mesajul corect către public.

Le propun așadar celor care au vorbit, scris, discutat sau protestat un exercițiu de imaginație, pentru că în mediere acest exercițiu poate constitui o tehnică importantă pentru a-ți depăși propriile conflicte, pentru a-ți găsi puterea să te așezi la masa tratativelor în biroul mediatorului alături de partea adversă și pentru a îți da ție șansa să ajungi la o posibilă soluție pe care tu însuți să o poți construi și nu un judecător. Le propun să se pună pentru o vreme în situația părții înșiși care are o problemă, de la o creanță provenind dintr-un imobil, până la o nefericită întâmplare în care a fost victima unei agresiuni.

În situația în care considerați că exercițiul în care sunteți subiectul implicat direct nu vă face să vă simțiți comod, luați o altă persoană apropiată, fie frate, soră, copil, părinte. Iar dacă nici așa nu vă e comod imaginați-vă în exercițiu o persoană oarecare față de care aveți o anumită afinitate și de care într-un fel sau altul să vă pese.

Și acum puneți-vă următoarele întrebări:

1.     Ați vrea să o vedeți pe holurile instanțelor judecătorești la cât mai multe termene, eventual să știți că litigiul avut spre soluționare a durat 2, 3, 4 ani sau și mai bine? În contrapartidă, v-ați dori ca acest conflict în derulare să aibă ca verdict și opinia acestei persoane care să își construiască propria hotărâre, inclusiv într-un timp scurt, rezonabil, mult inferior anilor pe care se poate întinde un proces?

2.     V-ați dori ca acea persoană să aibă stresul participării la ședințele publice din sălile de judecată sau din audierile organelor de cercetare penală în cazurile nefericite când aceasta a fost victima unei infracțiuni a cărei urmărire începe numai la plângerea acesteia sau vă doriți pentru aceasta confortul unei ședințe cu uși închise care să fie guvernate de confidențialitatea mediatorului care facilitează între părți comunicarea, iar atunci când aceasta nu mai există să le găsească canalele pentru ca aceștia să poată rezolva ei înșiși conflictele indiferent de natura lor?

3.     Vă doriți ca persoana din exercițiul dumneavoastră să își revină repede la viața, la activitățile și la felul de a fi dinainte de conflict sau vă doriți pentru această persoană ca starea de disconfort să fie cât mai lungă?

4.     V-ați dori ca asupra problemei avute de persoana în discuție, aceasta să poată lua o hotărâre, evident în raport de poziția părții adverse, care poate fi flexibilă și utilă stingerii conflictului sau inflexibilă sau în contrapartidă v-ați dori ca persoana judecătorului să hotărască cum va crede de cuvință, cu posibilitatea unei admiteri sau unei respingeri de cerere în raport de drepturile sau interesele persoanei respective?

5.     Vă doriți ca persoana din exercițiu să aibă cunoștiință despre posibilitatea de a-și stinge amiabil disputa prin ajungerea la o înțelegere negociată și acceptată de părți prin instituția medierii sau să meargă înainte cu eventualul proces până în pânzele albe?

6.     V-ați dori ca persoana în discuție să aibă șansa să hotărască dacă, în urma informării asupra avantajelor medierii, este avantajată să intre în procedura medierii sau dacă nu este avantajată să continue disputa pe sistemul clasic al administrării unui proces în fața instanțelor de judecată?

Este foarte important ca fiecare dintre noi să aibă șansa să aleagă între noua procedura de soluționare amiabilă a conflictelor numită mediere sau să continue ceea ce sistemul juridic actual îi oferă. Șansa despre care vorbesc este șansa României de a dezvolta o societate modernă care să aleagă să își rezolve conflictele într-un alt mod decît cel classic.

Iar dacă unii dintre noi nu vor medierea din neștiință sau din intoxicare cu informație eronată, Europa vine în urma noastră și ne spune să aplicăm medierea.

La finalul protestlor ONG-urile au fost mulțumite spunând că au câștigat parțial prin amânarea cu un an a informării asupra avantajelor medierii în penal. Să fie oare un câștig real al ONG-urilor? A reprezentat medierea vreo clipă un „pericol public” asupra victimelor unor agresiuni sau o șansă la o reabilitare mai rapidă, atunci când acestea optau pentru asta?

Pentru cine cunoaște măcar puțin ce este și cum funcționează medierea, răspunsurile sunt clare.

                                                                Cristian Şerban, Mediator