Tot umblând pe Facebook să mai văd ce mai e
nou și ce articole interesante s-au mai scris despre mediere, am vazut o colegă
mediator care dădu-se share la statusul unei doamne avocat. M-a atras începutul
postării care suna „Nu ma pot abtine sa nu fac niste
reflexii...”. Am vazut apoi că
era vorba despre Noul Cod de Procedură Civilă, am văzut că are legătură cu
activitatea mea juridică și implicit cu medierea și evident am purces la
parcurgerea rândurilor.
Citind
exemplele colegei avocat care descriau cum „S-a lovit
sistematic in justitiabili, magistrati, avocati, in bunul simt si in speranta
noastra de a ne putea organiza mai bine”, pe de o parte, m-am regăsit în
unele dintre ele prin activitatea mea de reprezentare în instanțe, iar pe de
altă parte, am văzut în aceste exemple unele dintre cele mai reale, solide, concrete, dure și extrem de adevărate motive care să justifice apelarea la procedura medierii în anul de grație 2013, culmea,
chiar din gura unui avocat. Subliniez acest fapt dat fiind că în ce mă privește
în ultima perioadă majoritatea colegilor avocați cu care colaborez și cărora le
vorbesc despre mediere, afișează o expresie contradictorie pe față, încercând
parcă să ascundă dezaprobarea lor față de ideea de a apela la mediere.
Pentru
cine are de-a face cu instanțele rândurile scrise scrise de colega avocat sunt
dureroase. Personal mi-am pus multe speranțe în Noul Cod de Procedură Civilă.
Pe vechiul Cod, majoritatea acțiunilor depuse de subsemnatul au fost pe rolul
Judecătoriei Sectorului 2 iar termenele acordate erau de 1 an sau în cazuri
fericite de 8-9 luni. Ultimul dosar depus de un coleg are termen în octombrie
a.c.
Și
totuși muți avocați nu preferă medierea. Evident, au motivele lor și le
respect.
Aș mai
putea spune unele lucruri însă doresc să împărtășesc și altora, mai ales
colegilor mediatori nejuriști, care nu au bătut instanțele, din experiența dură
dar extrem de reală a colegei avocat, experiența tuturor practicienilor de
drept, de altfel, însă nu pentru domniile lor, ci în special pentru a împărtăși
mai departe clienților, cu atât mai mult dacă sunt reprezentați sau asistați de
avocat.
Nu în
ultimul rând, mi-aș dori ca și alți colegi avocați, citind exemplele colegei
avocat, autoarea rândurilor citate de subsemnatul, să se regăsească în aceste
exemple, să recunoască în sinea lor adevărul acestor situații, chiar dacă nu mulți
au „curajul” să aștearnă asemenea rânduri cu
adevăruri simple, dar extrem de complexe în conținutul lor.
Citez mai
jos rândurile scrise colega avocat cu mențiunea că în ce mă privește consider
că reprezintă cea mai puternică,
motivată și extrem de ancorată în realitate pledoarie pentru IMPLEMENTAREA MEDIERII în instanțele din România anilor 2013,
pe care eu am auzit-o vreodată și la care subscriu prin aceste rânduri.
Nu ma pot abtine sa nu fac niste reflexii...
La ce a folosit promulgarea Legii de punere in aplicare a Noului Cod de procedura civila ? Mister ! .....sau a legilor ce privesc degrevarea actului de justitie si a instantelor judecatoresti ? In tara este un haos de neinchipuit , in instante o adevarata isterie.
S-a lovit sistematic in justitiabili, magistrati, avocati, in bunul simt si in speranta noastra de a ne putea organiza mai bine.
Exemple :
- nu se respecta dispozitii ce tin de luarea cu prioritate a dosarelor cu avocati ;
- nu se admit cererile de amanari fara discutii;
- nu se fixeaza ore de strigare a cauzelor;
- se cere formularea de raspunsuri la actiuni necomunicate;
- arhivele sunt supraaglomerate;
- accesul la ele sau la judecatorul de servici pentru scoaterea - unui dosar dureaza o zi intreaga;
- avocatii ies din sali dupa ora 21,00 sau 22,30 desi intra de la 8,30.
- toate dosarele se iau la ordine indiferent de cauza.
- desi prioritate au cele de la Tribunal, Judecatoriile emit pretentii sa te prezinti mai intai in salile lor;
- nu se admit cereri de lasare la a doua strigare, pe motiv ca trebuie sa -ti lasi substitutor;
- se impune procedura medierii, pentru oameni ce nu au nici cea mai vaga idee ce inseamna si se anuleaza actiuni pe rupte pentru neparcurgerea ei;
- se dau termene atat de largi incat formulam la greu cereri de preschimbare termen de judecata.
- se cere depunerea de acte, fara ca ele sa poata fi eliberate de la serviciile ce le detin.
- se invoca decaderea din proba pentru cei ce nu pot nominaliza probatoriile de care inteleg sa se foloseasca.
- se impune depunerea in avans inclusiv a interogatoriului, astfel ca factorul si elentul ,, surpriza,, nu mai exista.
Grefierii nu au spatii de depozitare, judecatorii traiesc in birouri supraaglomerate, trec printre maldare de dosare, nu au logistica, nu au putere sa faca fata volumului de activitate.
Avocatii nu au timp de consultatii, redactari, formulari de raspunsuri, interogatorii, liste de probatorii. Totul a devenit o jalnica cursa contracronometru,in care am ajuns sa ne reprosam unii altora disfunctionalitati ce nu tin de noi, ci de lipsa de spatiu, mobilier,calculatoare, softuri,bani.
Se munceste cat 10, in conditii de stress maxim. Scopul e unul singur....singurul vizibil : sa nu mai apucam pensia !
Cum este posibil sa tii sali arhipline cu oameni care ies din servicii o zi intreaga, numai ca sa respecti ordinea de pe lista ? Nici aer sa respiram nu avem !
Cum este posibil sa pretinzi unor oameni striviti de oboseala sa fie activi , sa raspunda la interogatoriu, cand ii tii peste 10 ore in sali, nemancati ?
Cum este posibil sa pui pumnul in gura avocatilor, pretinzand ca se inregistreaza si nu pot face imprimarea benzilor decat in ordine ?
Cum se poate ca un judecator sa intre cu 140 dosare pe zi ?
Unde mai este calitatea actului de justitie ?
Vad in fiecare zi copii- judecator striviti de oboseala, incercanati, imbatraniti inainte de vreme, care nici sa vorbeasca nu mai pot dupa 12 ore de sedinta. vad avocati care alearga de la un complet la altul, de la o instanta la alta, pe care servietele grele ii doboara, fara suflu sa mai puna si concluzii macar, simt enervarea justitiabililor care reproseaza ca nu raspunzi la telefon, ca nu respecti programarea, ca nu esti in birou, ca trebuie sa indure miroosul fetid al salii ......Si simt nervi, nervi,nervi cum cresc pana la paroxism.....Cum te siimti cand dupa 2 minute de pledoarie ti se atrage atentia ca mai ..unul de vorbit ? Ca un nimic !
Cum te simti cand ai de pregatit o cauza si nu ai practic timp sa o faci temeinic, adevarat pentru ca zi lumina ai stat in sala de judecata ?
Nu mai avem timp, viata,putere......Ni se iau si ultimile ,, averi,,.Poate vede cineva.....”
La ce a folosit promulgarea Legii de punere in aplicare a Noului Cod de procedura civila ? Mister ! .....sau a legilor ce privesc degrevarea actului de justitie si a instantelor judecatoresti ? In tara este un haos de neinchipuit , in instante o adevarata isterie.
S-a lovit sistematic in justitiabili, magistrati, avocati, in bunul simt si in speranta noastra de a ne putea organiza mai bine.
Exemple :
- nu se respecta dispozitii ce tin de luarea cu prioritate a dosarelor cu avocati ;
- nu se admit cererile de amanari fara discutii;
- nu se fixeaza ore de strigare a cauzelor;
- se cere formularea de raspunsuri la actiuni necomunicate;
- arhivele sunt supraaglomerate;
- accesul la ele sau la judecatorul de servici pentru scoaterea - unui dosar dureaza o zi intreaga;
- avocatii ies din sali dupa ora 21,00 sau 22,30 desi intra de la 8,30.
- toate dosarele se iau la ordine indiferent de cauza.
- desi prioritate au cele de la Tribunal, Judecatoriile emit pretentii sa te prezinti mai intai in salile lor;
- nu se admit cereri de lasare la a doua strigare, pe motiv ca trebuie sa -ti lasi substitutor;
- se impune procedura medierii, pentru oameni ce nu au nici cea mai vaga idee ce inseamna si se anuleaza actiuni pe rupte pentru neparcurgerea ei;
- se dau termene atat de largi incat formulam la greu cereri de preschimbare termen de judecata.
- se cere depunerea de acte, fara ca ele sa poata fi eliberate de la serviciile ce le detin.
- se invoca decaderea din proba pentru cei ce nu pot nominaliza probatoriile de care inteleg sa se foloseasca.
- se impune depunerea in avans inclusiv a interogatoriului, astfel ca factorul si elentul ,, surpriza,, nu mai exista.
Grefierii nu au spatii de depozitare, judecatorii traiesc in birouri supraaglomerate, trec printre maldare de dosare, nu au logistica, nu au putere sa faca fata volumului de activitate.
Avocatii nu au timp de consultatii, redactari, formulari de raspunsuri, interogatorii, liste de probatorii. Totul a devenit o jalnica cursa contracronometru,in care am ajuns sa ne reprosam unii altora disfunctionalitati ce nu tin de noi, ci de lipsa de spatiu, mobilier,calculatoare, softuri,bani.
Se munceste cat 10, in conditii de stress maxim. Scopul e unul singur....singurul vizibil : sa nu mai apucam pensia !
Cum este posibil sa tii sali arhipline cu oameni care ies din servicii o zi intreaga, numai ca sa respecti ordinea de pe lista ? Nici aer sa respiram nu avem !
Cum este posibil sa pretinzi unor oameni striviti de oboseala sa fie activi , sa raspunda la interogatoriu, cand ii tii peste 10 ore in sali, nemancati ?
Cum este posibil sa pui pumnul in gura avocatilor, pretinzand ca se inregistreaza si nu pot face imprimarea benzilor decat in ordine ?
Cum se poate ca un judecator sa intre cu 140 dosare pe zi ?
Unde mai este calitatea actului de justitie ?
Vad in fiecare zi copii- judecator striviti de oboseala, incercanati, imbatraniti inainte de vreme, care nici sa vorbeasca nu mai pot dupa 12 ore de sedinta. vad avocati care alearga de la un complet la altul, de la o instanta la alta, pe care servietele grele ii doboara, fara suflu sa mai puna si concluzii macar, simt enervarea justitiabililor care reproseaza ca nu raspunzi la telefon, ca nu respecti programarea, ca nu esti in birou, ca trebuie sa indure miroosul fetid al salii ......Si simt nervi, nervi,nervi cum cresc pana la paroxism.....Cum te siimti cand dupa 2 minute de pledoarie ti se atrage atentia ca mai ..unul de vorbit ? Ca un nimic !
Cum te simti cand ai de pregatit o cauza si nu ai practic timp sa o faci temeinic, adevarat pentru ca zi lumina ai stat in sala de judecata ?
Nu mai avem timp, viata,putere......Ni se iau si ultimile ,, averi,,.Poate vede cineva.....”
Întrucât consider că nu mai e nimic de comentat, închei prin
a mulțumi colegei pentru exercițiul de sinceritate și pentru puterea de a spune lucrurilor pe nume. Mulțumiri și
felicitări, stimată colegă indiferent cât de mulți sau de puțini vor fi cei
care vor recunoaște adevărurile expuse de dumneavoastră !
Cristian Șerban, Mediator
