Observații si propuneri privind proiectul Legii malpraxisului

       Urmare a participării la Conferința privind medierea în malpraxisul medical din 11-13 octombrie a.c., precum și în urma analizării textului noului proiect de lege a malpraxisului elaborat de Ministerul Sănătății și aflat în dezbatere publică, ce se află pe site-ul acestuia la adresa http://www.ms.gov.ro, am formulat un set de observații și propuneri, pe care le-am trimis la adresa de e-mail propuneri@ms.ro , cu următorul conținut:
         “Subsemnatul Șerban Cristian, licențiat în drept, în calitate de mediator autorizat, vă supun atenției observațiile și propunerile mele cu privire la prevederile art. 668 alin. 2, art. 673 alin. 1, art. 683 alin. 1 și alin. 3 și art. 682 din proiectul de  Lege privind Răspunderea civilă a personalului medical şi a furnizorului de produse şi servicii medicale, sanitare şi farmaceutice, după cum urmează:

         Conform art. 668 (2) Cap. VI Asigurarea obligatorie de răspundere civilă profesională, Procedura de soluționare amiabilă prevăzută de art. 673 –683 este obligatorie și prealabilă acțiunii judiciare, care rămâne fără obiect în cazul înțelegerii părților.

         Aceeași teză de obligativitate a procedurii de soluționare amiabilă este prevăzută și în art. 683 (1) conform căruia Procedura de soluționare amiabilă obligatorie prevăzută de art. 673 – 683 nu va dura mai mult de 6 luni de la data înregistrării ori completării cererii mentionate la art. 673.

         Cu toate acestea art. 673 (1) ce deschide Cap. VII Procedura de soluționare amiabilă a incidentelor de malpraxis, prevede că Persoana care consideră ca a fost prejudiciată de un act de malpraxis se poate adresa cu o cerere de acoperire a prejudiciului către furnizorul de servicii medicale unde a fost efectuat serviciul medical.

         Această reglementare, prin sintagma se poate adresa apare ca o OPȚIUNE și nu ca o obligație. Pentru corelarea cu art.668 alin. 2 și art. 683 alin.1, se impune schimbarea textului în sensul că Persoana care consideră ca a fost prejudiciată de un act de malpraxis trebuie/este obligată să se adreseze cu o cerere de acoperire a prejudiciului către furnizorul de servicii medicale unde a fost efectuat serviciul medical.

         Proiectul de lege nu reglementează CE SE INTÂMLĂ DACĂ PARTEA INTERESATĂ NU APELEAZĂ LA PROCEDURA AMIABILĂ și înțelege să se adreseze direct instanței de judecată.

         Din enumerarea făcută la art. 682 conform căruia Dacă cererea de acoperire a prejudiciului nu este solutionata în termenul prevăzut de art. 683 (1), sau este respinsă de către societatea de asigurări si/sau de catre asigurat, sau dacă părțile nu se înțeleg cu privire la cuantumul despăgubirilor, persoana prejudiciată se poate adresa instanţelor de judecată în vederea constării existenţei unei fapte de malpraxis medical, a unui prejudiciu, în sensul prezentei legi, stabilirea întinderii lui şi obligarea societăţii de asigurări la acoperirea prejudiciului, ar rezulta că o asemenea posibilitate nu există. Pentru cazurile în care, în fapt, partea interesată va sesiza direct instanța de judecată, apreciez că se impune reglementată expres SANCȚIUNEA care nu poate fi decât RESPINGEREA ACȚIUNII CA PREMATURĂ, sau cel mult ca INADMISIBILĂ.

         În ce privește art. 683 (3) conform căruia Încălcarea confidentialității de către persoana care a facut sesizarea sau de către un reprezentant al acesteia duce la pierderea dreptului de a beneficia de procedura de soluționare amiabilă, pacientul putând fi obligat să returneze suma primită în baza tranzacției, consider că aceste 2 sancțiuni nu pot fi funcționale și tind să încalce anumite drepturi generale, astfel:

         Pe de o parte, procedura de  solutionare amiabilă este reglementată la art.668 alin. 2 și art. 683 alin.1 ca o OBLIGATIE PREALABILA si NU ca un DREPT pe care o persoană  să il poate pierde.

         De asemenea, opinez că partea interesată nu poate pierde accesul la această procedură în condițiile în care Cap. VII Procedura de soluționare amiabilă a incidentelor de malpraxis  este reglementat cu OBLIGAȚII  și pentru Furnizorul de servicii medicale . A se vedea art. 674 și art. 675.

         Totodată, această situație nici nu este prevăzută printre cazurile enumerate de art. 682 în care persoana prejudiciată se poate adresa instanţelor de judecată.

         Pe de altă parte, suma primită în baza tranzactiei nu poate fi returnată ca urmare a încălcării confidențialității. Opinez că pentru nerespectarea confidențialității nu poate opera o asemenea sancțiune, întrucât suma este primită în baza constatărilor făcute de expertul medical, pentru producerea unei fapte culpabile și pentru care nu poate interveni exonerarea de răspundere pentru comunicarea publică a informațiilor din cadrul procedurii de soluționare amiabilă a cazurilor de malpraxis. Mai mult, această sancțiune nu poate opera după ce, conform art. 677 (4) partea vătămată a suportat și onorariile experților medicali din Lista națională.

       Consider că nerespectarea confidențialității poate atrage NUMAI obligația de plată a unor daune ca urmare a suferirii unor prejudicii efective de către părțile implicate.
                  Cu deosebită considerație,  
         16 octombrie 2013        ”

                                      Mediator Șerban Cristian