În
prima mea postare de pe blog din acest an spuneam că este important
ca mediatorii, Consiliul de Mediere, asocitaţiile din domeniul medierii să îşi
dea mâna pentru un start bun si că nu poate fi acceptat un start slab, care ar
putea compromite acest concept nou al medierii.
.jpg)
Dat fiind că până la momentul 1
februarie mai sunt 3 săptămani, cred că se impune în primul rând stabilirea
unei politici unitare privitoare la
implementarea în practică a informării obligatorii privind avantajele medierii,
respectiv a actelor care se impun a fi redactate după şedinţa de informare şi care
urmează a fi înmânate participanţilor la
informare.
Consider extrem de important acest aspect, având in
vedere noile prevederi introduse prin O.U.G. nr. 90/12.12.2012 de modificare
a Legii 192/2006, și mă refer în special
la faptul că mediatorii au studii din toate domeniile, iar în practică
redactarea şi forma sub aspect juridic a acelor documente ce trebuie eliberate
participanţilor la informare pot avea de suferit, existând riscul chiar al întocmirii
neconforme a unor asemenea documente.
Mă
refer aici in mod special la dispoziţiile art. 2 alin 1¹ care pevede că:”Dovada participării la şedinţa de informare
privind avantajele medierii se face printr-un certificat de informare eliberat
de mediatorul care a realizat informarea. Dacă una dintre părţi refuză în scris
participarea la şedinţa de informare, nu răspunde invitaţiei prevăzute la art.
43 alin. (1) ori nu se prezintă la data fixată pentru şedinţa de informare, se
întocmeşte un proces-verbal, care se depune la dosarul instanţei.”
Problemele
care se pot naşte în practica implementării informării asupra avantajelor
medierii, în ce priveşte redactarea certificatului de informare sau a
procesului verbal, după caz, pot fi importante şi pot privi în principal dacă
aceste acte se semnează numai de mediator sau se semnează şi de participanţii sau,
după caz, participantul la şedinţa de informare.
În
principiu fiecare mediator poate să îşi redacteze actele în biroul lui după cum
ştie mai bine şi după propria expertiză. Pentru mediatorii cu o foarte bună pregătire
juridică poate reprezenta o problemă simplă, care nu se impune a fi stabilită
unitar. Sper ca măcar colegii mediatori de altă pregatire decât cea juridică să
fie interesaţi şi să fie de acord că se impune stabilirea unitară a formei
celor două documente de care am făcut vorbire.
În
ce mă priveşte, consider necesar ca aceste tipuri de aspecte, cu referire
specială la forma celor două documente sus menţioante, să fie stabilite în mod
unitar de către Consiliul de Mediere până la data de 1 februarie.
Revin și spun că medierea, prin
procedura informării, trebuie să aibă un
start bun, iar mediatorii nu trebuie fie discreditaţi nici în faţa participanţilor
la informare, dar mai ales în ochii judecătorilor, care vor reprezenta primii
cenzori în privinţa legalităţii documentelor emise de noi.
Deşi
sunt un mediator la început de drum, ca mulţi dintre colegi, datorită
experienţei mele juridice, inclusiv din domeniul arbitrajului comercial, îmi
permit să-mi argumentez opinia pe o situaţie de fapt identificată întâmplător,
referitoare la redactarea celui mai important document din procedura medieri şi
de care nu am cunoştinţă să fi fost rezolvată printr-o practică unitară. Mă
refer aici la acordul de mediere.
Până acum am redactat şi am învăţat
de la cei mai experimentați decât mine
că acordul de mediere se redactează de mediator şi se semnează de părţile care
au ajuns la « acord », inclusiv de către mediator.
Recent
însă am auzit de la un coleg mediator, un jurist respectabil, că acordul de
mediere, în calitatea acestuia de înscris sub semnatură privată se semnează exclusiv de părţile implicate
şi în niciun caz de mediator, care
nu este implicat în nici un fel în întelegerea dintre ei.
În
primul moment mi-am spus că respectivul coleg greşește şi că acordul de mediere
se impune a fi contrasemnat formal şi de mediatorul care l-a redactat şi în prezența
căruia s-a ajuns la un acord. La acest moment nu îmi mai pun problema dacă respectivul coleg
mediator procedează corect sau nu când
nu semnează acordul de mediere sau că eu greşesc pentru că am semnat
acordul de mediere aşa cum am învăţat de la alţi mediatori cu experienţă.
Problema pe care mi-o pun acum este că această diferenţă de practică în ceea ce
privește un document fundamental din
procedura medierii nu trebuie să existe, iar dacă există, aspectul trebuia
reglementat pentru ca pratica să fie unitară.
Documentându-mă
mai atent am constatat că mediatori de renume din Craiova, Timişoara, Satu Mare
etc. procedează diferit pe tema
contrasemnării acordului de mediere, unii semnându-l, iar alţii nu!
Nu
cred că în mediere, pe aspectele importante, crearea unor practici individuale
face bine medierii, ci dimpotrivă, riscă să o discrediteze, iar
mediatorii să pară mai puţin pricepuţi.
Revenind acum la situaţia ridicată,
privind forma juridică a certificatului de informare şi a procesului verbal, așa
cum spuneam mai sus, practica poate naşte anumite probleme în ce priveşte
redactarea acestora, în raport de art. 2 alin. 1¹, aşa cum a fost introdus
prin O.U.G. nr. 90/2012,
respectiv :
-
certificatul se redactează şi se semnează numai de mediator, după care se
înmânează participanţilor la informare care
refuză medierea.
- certificatul se redactează de mediator şi se
semnează de acesta si de participanţii care au fost informaţi.
-
procesul verbal se redactează de mediator şi se semnează de acesta şi de partea
prezentă, în lipsa celeilalte/celorlalte părţi.
- procesul verbal se redactează si se
semneză numai de mediator, după care se înmânează părţii prezente.
Concluzionând, faţă de forma juridică a celor două
documente analizate mai sus, consider că certificatul de informare ,
după cum îi spune şi numele este un act
juridic unilateral prin care autoritatea emitentă, cum este cazul
mediatorului, certifică faptul că două sau mai multe parţi s-au prezentat şi au
fost informate despre avantajele medierii. În această situație opinia mea este
că cetificatul de informare trebuie sa fie semnat doar de către mediator.
În ce priveşte procesul verbal, consider că
acesta trebuie să se semneze şi de partea prezentă, alături de mediator,
procesul verbal reprezentând un act
juridic bilateral care se încheie întotdeauna de două sau mai multe părţi
semnatare.
Prezentul articol reprezintă o teză care poate
constitui o premisă pentru stabilirea unor practici unitare pentru implementarea
în practică a informării obligatorii. În concluzie, răspunsul meu la întrebarea
din titlul acestui articol este: da, este necesară!
Mediator Cristian Şerban
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu