Certificatul de informare, un subiect “fierbinte” pentru mediatori dar şi pentru Consiliul de Mediere

Masa rotundă cu tema ”Medierea in 2013” organizată la Universitatea Cantemir urma să fie pentru mine un eveniment unde speram să găsesc puncte de vedere similare asupra unor aspecte „fierbinţi” faţă de forma şi regimul documentelor care trebuie emise de la 01.02.2013 în materia informării obligatorii despre avantajele medierii.

            Speranţa mea a fost alimentată în special de participarea la întrunire a doi membrii din Consiliul de Mediere, doamna Anca Ciucă şi doamna Ioana Marin.           Discursul domniilor lor a fost foarte interesant, însă cel puţin pe mine, în loc să mă „pozitiveze”, a avut rolul de a mă pune și mai mult pe gânduri.

            Aspectele precum cele exprimate de doamna Anca Ciucă privind medierea în Franţa, Olanda şi în special în Italia, unde medierea a suferit un insucces şi a fost suspendată din cauza insuficienţei mediatorilor, au reuşit să îmi inducă o temere faţă de ce se va întâmpla în România începând cu 1 februarie  în domeniul medierii, cu referire imediată la procedura informării obligatorii în destul de multe materii.

            Temerea de care vorbeam mi s-a transferat pur si simplu pentru că îmi doresc ca medierea in România să funcţioneze, mai mult decât atât eu considerând că trebuie întâi să se consolideze profesia şi odată cu ea şi noi mediatorii, nu invers. Ştiu că unii colegi nu sunt de acord cu mine, însă eu voi continua să fiu un idealist.

            Zilele trecute am redactat un articol apărut şi pe Clubmediatori.ro cu titlul Este necesară sau nu reglementarea unitară a formei documentelor ce se vor redacta după informarea privind avantajele medierii?, în care am încercat să fac o analiză asupra certificatului de informare şi procesului verbal ce urmează să fie emise conform art. 2 alin 1¹ din Legea 192/2006 aşa cum a fost modificată prin OUG 90/2012, articol care a fost postat şi pe Facebook pe grupul Cafeneaua Mediatorilor şi care a adunat în jurul problematicii puse un număr de peste 200 comentarii, pe lângă alte discutii create de alţi colegi mediatori în jurul certificatului de informare.

            La Masa rotundă de la Universitatea Dimitrie Cantemir, unde s-au discutat si aspectele ce au facut obiectul articolului meu de zilele trecute, părerile au fost împărţite,  însă chiar atât de diferite şi de opuse, chiar şi între jurişti, fie ei consilieri juridici sau avocaţi, pe tema Certificatului de informare, nu mă aşteptam sa fie.

            Cu toţi spunem cât de mult îndrăgim/iubim conceptul medierii, motiv pentru care, dacă este aşa, trebuie să ne intereseze nu numai succesul propriu, dar şi succesul medierii în ansamblul ei.

            Dacă medierea, a avut vreodată un moment important, atunci în opinia mea momentul 2013 cu începutul ei de la 01.02.2013, este momentul medierii.

            În concret, la întrunirea în discuţie s-a scos în evidenţă în mod clar că pe forma juridică a documentului intitulat Certificat de informare există părerii divergente numeroase.

            S-a vorbit acolo despre situaţia dacă Certificatul de informare poate fi emis şi unei singure părţi sau trebuie emis numai atunci când la informare se prezintă ambele părţi.

            De asemenea, s-a dicutat despre situaţia în care Certificatul de informare se poate semna alături de mediator şi de partea prezentă singură la informare.

            Se impune sau nu să se emită şi proces verbal alături de Certificatul de informare, a fost, de asemenea, o temă importanta de discuție.

            Ascultând părerile pro si contra pe aceste aspecte, inclusiv de la un important membru din Consiliul de Mediere prezent, juristul din mine nu a putut să tacă şi a simţit nevoia să-şi exprime punctul de vedere şi chiar să tragă o concluzie a acelei întrunirii de la care am aşteptat anumite clarificări şi trasarea unor linii directoare cu iz oficial din partea membrilor Consiliului de Mediere prezenţi.

            Din păcate nu am plecat de la Masa rotundă cu sentimentul că s-au clarificat ori că se vor clarifica aspectele privind forma unitară a Certificatului de informare sau că se vor lămuri si interpreta corect situaţiile în care se vor emite Certificatul de informare, respectiv numai ambelor părţi sau şi unei singure părţi, alături de procesul verbal.

            Cineva spunea în glumă că aceste aspecte pot fi lămurite la cursuri speciale de formare însă eu cred si militez pentru o rezolvare/reglementare unitară, pentru o aplicare unitară pentru întregul teritoriul României cel puţin al formei Certificatului de informare, inclusiv dacă acesta trebuie sau nu semnat de parte/părţi  alături de mediator, respectiv dacă acesta trebuie emis numai ambelor părţi sau oricărei părţi care se prezintă singură.

            Apreciez că aspectele puse în discuţie la Masa rotundă pe care le reiau şi eu aici şi care de ceva timp umplu paginile grupurilor de mediatori on-line, care discută ca o comunitate profesională cu anumite nelămuriri în aplicarea Certificatul de informare introdus de OUG 90/2012, sunt aspecte care funcţie de rezolvarea/reglementarea unitară la nivel de ţară, vor face ca succesul medierii, inclusiv în etapa de informare obligatorie să fie cotat pe o scală de la 1 la 10.

             Pe lângă subiecţii si utilizatorii primordiali a informării asupra avantajelor medierii, care sunt justiţiabili, judecătorii pot cenzura in timp, văzând o eventuală practică neunitară a mediatorilor, prin observarea într-o şedinţă de judecată cu 50 de dosare, 50 de modele de certificate de informare unele semnate şi de părţi si altele nu, unele emise ambelor părţi, iar altele emise unei singure părţi.

            Ştiu ca unii vor spune că nu e relevant ce se va întâmpla nici ca reacţii ale justiţiabililor şi nici ca o reacţie de cenzură a judecătorilor. Cred insă că aceste neconcordanţe pot „amenda” mediatorii si poate chiar instituţia medierii.

          Am spus la evenimentul de ieri şi spun şi acum că „reglementarea” unitară asupra formei documentelor ce se emit in procesul de informare este imperios necesară, motivată in special de faptul că membrii acestei profesii sunt de specializării diferite, de la jurişti la ingineri, până la absolvenţi de teologie, etc.

            Răspund pe această cale unei colege care m-a întrebat de ce n-am solicitat membrilor Consiliului de Mediere prezenţi să emită Norme Metodologice, spunând că forul nostru superior nu poate emite întrucât nu a fost îndrituit in mod expres prin lege. Tocmai de aceea Consiliului îi revine totuşi, misiunea dificilă şi uneori delicată, faţă de multitudinea opiniilor exprimate, de a ghida mediatorii din toată ţara în ceea ce priveşte implementarea cu succes a documentelor ce se vor emite de la 1 februarie în procesul de informare.

            Îmi exprim  pe această cale dezacordul privitor la ideea, dacă am înţeles bine, la care lucrează Consiliul de Mediere, în ce priveşte implementarea unui program în care să se elibereze online la momentul informării din site-ul Consiliului, o formă tipizată a certificatului de informare, un asemenea demers nefăcând decât să încurce activitatea mediatorilor.

            Aş încheia prin a vă „dovedi” că este necesară o ghidare/reglementare din partea Consiliului de Mediere pentru a se crea o practică unitară cel puţin pe aspectul certificatului de informare, prin prezentarea propriei mele opinii, cu care e posibil să nu fiţi de acord, astfel:

            Certificatul de informare privind avantajele medierii, îl voi elibera conform tezei 1 din art 2 alin 1¹ aşa cum a fost introdus prin OUG 90/2012, numai ambelor părţi (reclamant si pârât) care se vor prezenta împreună la informare, iar certificatul de informare se va semna exclusiv de către mediator ca act juridic unilateral,  prin care o autoritate, în speţă mediatorul, certifică un fapt.

            În situaţia in care, conform tezei 2 din art 2 alin 1¹, una din părţi refuză, nu răspunde ori nu se prezintă, apreciez că este suficientă eliberarea procesului verbal, ca act juridic bilateral, care se va semna alături de mediator şi de partea prezentă, fără a mai fi nevoie să se emită un certificat de informare cu scopul de ”dovadă” de prezentare la şedinţa de informare, întrucât scopul obligării participării la şedinţa de informare este exclusiv pentru ca cele două sau mai multe părţi să ajungă să intre efectiv în procedura medierii  si sa degreveze efectiv instanţele de judecată.

          Ori, prin lipsa din orice cauză a celeilalte părţi la informare, scopul avut în vedere de legiuitorul român nu se mai realizează, neputând accepta că informarea unei singure părţi, fie reclamant fie pârât, fără a se asigura bilateralitatea informării ca premisă a posibilităţii acceptării medierii, este un scop urmărit de lege.

            În urma acestui articol aştept şi alte opinii la care să fie ataşate argumentele aferente la care sa pot achiesa sau nu, inclusiv se le aplic in activitatea practică.

            Aş încheia aşa cum am făcut-o  şi in articolul precedent şi spun din nou că si prezentul articol reprezintă o teză care poate să constituie o premisă pentru implementarea in practică a informării obligatorii, iar dacă aţi lecturat până aici, vă mulţumesc pentru răbdare şi interes.

                                                                                              Cristian Șerban, Mediator 

Este necesară sau nu reglementarea unitară a formei documentelor ce se vor redacta după informarea privind avantajele medierii?

În prima mea postare de pe blog din acest an spuneam că este important ca mediatorii, Consiliul de Mediere, asocitaţiile din domeniul medierii să îşi dea mâna pentru un start bun si că nu poate fi acceptat un start slab, care ar putea compromite acest concept nou al medierii.

            Dat fiind că până la momentul 1 februarie mai sunt 3 săptămani, cred că se impune în primul rând stabilirea unei politici unitare privitoare la implementarea în practică a informării obligatorii privind avantajele medierii, respectiv a actelor care se impun a fi redactate după şedinţa de informare şi care  urmează a fi înmânate participanţilor la informare.

           

Consider  extrem de important acest aspect, având in vedere noile prevederi introduse prin O.U.G. nr. 90/12.12.2012 de modificare a  Legii 192/2006, și mă refer în special la faptul că mediatorii au studii din toate domeniile, iar în practică redactarea şi forma sub aspect juridic a acelor documente ce trebuie eliberate participanţilor la informare pot avea de suferit, existând riscul chiar al întocmirii neconforme a unor asemenea documente.

           

Mă refer aici in mod special la dispoziţiile art. 2 alin 1¹ care pevede că:”Dovada participării la şedinţa de informare privind avantajele medierii se face printr-un certificat de informare eliberat de mediatorul care a realizat informarea. Dacă una dintre părţi refuză în scris participarea la şedinţa de informare, nu răspunde invitaţiei prevăzute la art. 43 alin. (1) ori nu se prezintă la data fixată pentru şedinţa de informare, se întocmeşte un proces-verbal, care se depune la dosarul instanţei.”

Problemele care se pot naşte în practica implementării informării asupra avantajelor medierii, în ce priveşte redactarea certificatului de informare sau a procesului verbal, după caz, pot fi importante şi pot privi în principal dacă aceste acte se semnează numai de mediator sau se semnează şi de participanţii sau, după caz, participantul la şedinţa de informare.

           

În principiu fiecare mediator poate să îşi redacteze actele în biroul lui după cum ştie mai bine şi după propria expertiză. Pentru mediatorii cu o foarte bună pregătire juridică poate reprezenta o problemă simplă, care nu se impune a fi stabilită unitar. Sper ca măcar colegii mediatori de altă pregatire decât cea juridică să fie interesaţi şi să fie de acord că se impune stabilirea unitară a formei celor două documente de care am făcut vorbire.

           

În ce mă priveşte, consider necesar ca aceste tipuri de aspecte, cu referire specială la forma celor două documente sus menţioante, să fie stabilite în mod unitar de către Consiliul de Mediere până la data de 1 februarie.

            Revin și spun că medierea, prin procedura informării,  trebuie să aibă un start bun, iar mediatorii nu trebuie fie discreditaţi nici în faţa participanţilor la informare, dar mai ales în ochii judecătorilor, care vor reprezenta primii cenzori în privinţa legalităţii  documentelor emise de noi.

           

Deşi sunt un mediator la început de drum, ca mulţi dintre colegi, datorită experienţei mele juridice, inclusiv din domeniul arbitrajului comercial, îmi permit să-mi argumentez opinia pe o situaţie de fapt identificată întâmplător, referitoare la redactarea celui mai important document din procedura medieri şi de care nu am cunoştinţă să fi fost rezolvată printr-o practică unitară. Mă refer aici la acordul de mediere.

            Până acum am redactat şi am învăţat de la cei mai experimentați  decât mine că acordul de mediere se redactează de mediator şi se semnează de părţile care au ajuns la « acord », inclusiv de către mediator.

           

Recent însă am auzit de la un coleg mediator, un jurist respectabil, că acordul de mediere, în calitatea acestuia de înscris sub semnatură privată se semnează exclusiv de părţile implicate şi în niciun caz de mediator, care nu este implicat în nici un fel în întelegerea dintre ei.

             

În primul moment mi-am spus că respectivul coleg greşește şi că acordul de mediere se impune a fi contrasemnat formal şi de mediatorul care l-a redactat şi în prezența căruia s-a ajuns la un acord. La acest moment nu  îmi mai pun problema dacă respectivul coleg mediator procedează corect sau nu când  nu semnează acordul de mediere sau că eu greşesc pentru că am semnat acordul de mediere aşa cum am învăţat de la alţi mediatori cu experienţă. Problema pe care mi-o pun acum este că această diferenţă de practică în ceea ce privește  un document fundamental din procedura medierii nu trebuie să existe, iar dacă există, aspectul trebuia reglementat pentru ca pratica să fie unitară.

           

Documentându-mă mai atent am constatat că mediatori de renume din Craiova, Timişoara, Satu Mare etc.  procedează diferit pe tema contrasemnării acordului de mediere, unii semnându-l, iar alţii nu!

            Nu cred că în mediere, pe aspectele importante, crearea unor practici individuale face bine medierii, ci dimpotrivă, riscă să o discrediteze, iar mediatorii să pară mai puţin pricepuţi.

            Revenind acum la situaţia ridicată, privind forma juridică a certificatului de informare şi a procesului verbal, așa cum spuneam mai sus, practica poate naşte anumite probleme în ce priveşte redactarea acestora, în raport de art. 2 alin. 1¹, aşa cum a fost introdus prin O.U.G. nr.  90/2012, respectiv :

            - certificatul se redactează şi se semnează numai de mediator, după care se înmânează participanţilor la informare care  refuză medierea.

             - certificatul se redactează de mediator şi se semnează de acesta si de participanţii care au fost informaţi.

            - procesul verbal se redactează de mediator şi se semnează de acesta şi de partea prezentă, în lipsa celeilalte/celorlalte părţi.

            - procesul verbal se redactează si se semneză numai de mediator, după care se înmânează părţii prezente.

Concluzionând, faţă de forma juridică a celor două documente analizate mai sus, consider că certificatul de informare , după cum îi spune şi numele este un act juridic unilateral prin care autoritatea emitentă, cum este cazul mediatorului, certifică faptul că două sau mai multe parţi s-au prezentat şi au fost informate despre avantajele medierii. În această situație opinia mea este că cetificatul de informare trebuie sa fie semnat doar de către mediator.

În ce priveşte procesul verbal, consider că acesta trebuie să se semneze şi de partea prezentă, alături de mediator, procesul verbal reprezentând un act juridic bilateral care se încheie întotdeauna de două sau mai multe părţi semnatare.

Prezentul articol reprezintă o teză care poate constitui o premisă pentru stabilirea unor practici unitare pentru implementarea în practică a informării obligatorii. În concluzie, răspunsul meu la întrebarea din titlul acestui articol este: da, este necesară!

                                                                                      Mediator Cristian Şerban

Anul 2013 va reprezenta o filă de istorie în România în ce privește medierea!

Bine ne-am găsit 

în 2013!!!

        Să avem cu toții un an mai bun, cu mai multe realizări, cu mai multă sănatate și cu mai multe bucurii, pentru că un om cu mai multe bucurii e un om mai "bogat"!

       Iar pentru mediatori și nu numai, nu uitați, anul 2013 e ANUL MEDIERII ÎN ROMANIA! Momentul 1 februarie 2013 de la care informarea va fi obligatorie în instanțele românești, este un moment istoric în medierea din România. Acest nou start reprezintă, în opinia mea, renașterea medierii. Este foarte important ca această "renaștere" să fie viabilă, iar "scorul" obținut, ca și un copil la naștere, să fie spre 9, dacă nu spre 10.

       Este important ca mediatorii, Consiliul de Mediere, asociațiile din domeniul medierii, alături de instituțiile interesate, să își dea mâna și să aibă un start bun. Nu poate fi acceptat un start slab, pentru că altfel, acest concept nou al medierii ar putea fi compromis. Mă gândesc acum la ce spunea domnul judecător Cristi Danileț care întreba despre mediatorii din județele mai îndepărtate și de numărul mediatorilor din acele localități mai mici. Sper ca decidenții din mediere să fi rezolvat aceasta problemă, măcar în parte.

       Îmi permit să fac această apreciere pentru că, alături de toți cei interesați de soarta medierii, doresc ca marele examen al medierii din 2013 să fie trecut cu succes. 

       Închei prin a ura tuturor succes în această activitate (și nu numai), inclusiv mie, și cu speranța că anul 2013 va reprezenta o filă de istorie în România în ce privește medierea, cu un impact major asupra jucătorilor de pe piața confictelor, cu referire specială la judecători, avocați, consilieri juridici, la marea masă a justițiabililor ca părți implicate în conflicte/litigii/dosare/procese/etc, alături de toți cei implicați în aceste evenimente.

         

LA MULȚI ANI !!!