Deși la o primă vedere controlul intern
managerial nu are legătură cu medierea, atunci când înțelegi mai bine
managementul luării unei decizii, poți determina mai ușor cum se naște un
conflict, dar mai ales care sunt pârghiile pentru eradicarea conflictului.
Conflictul organizațional, conflictul de muncă și
nu în ultimul rând conflictul rezultat din acțiuni sau inacțiuni care determină
răspunderea civilă poate fi facilitat de o implementare precară a sistemului de
control intern managerial.
Toate aceste aspecte s-au discutat pe larg la Conferința
cu tema „Impementarea și autoevaluarea sistemelor de control intern /managerial”,
care a avut loc pe 25 martie a.c. la Centrul de conferințe al Hotelului
Intercontinental.
Implementarea sistemului de control intern
managerial prin standardele acestuia, conduce la o scădere substanțială a apariției
conflictului, litigiului sau prejudiciului.
Conceptul de control intern a apărut inițial în
sectorul privat și a fost apanajul contabililor și al auditorilor. Ulterior sfera
controlului intern s-a extins la toate activitățile entității, existând o
preocupare a managerilor pentru crearea unor sisteme de control eficace, care
să le asigure un control al entității în vederea asigurării obiectivelor
stabilite. Sistemul a fost implementat și la autoritățile și instituțiile
publice, având în vedere necesitatea creșterii calității actului managerial.
În prezent este unanim acceptat că noțiunea de Control
intern presupune un instrument managerial utilizat pentru a furniza o
asigurare rezonabilă că obiectivele managementului sunt îndeplinite.
Controlul
intern, conform definiției adoptate de Comisia Europeană, este un ansamblu al politicilor
și procedurilor concepute și implementate de către managementul și personalul
entității publice, în vederea furnizării unei asigurări rezonabile pentru:
- atingerea obiectivelor entității publice într-un mod economic, eficient și eficace;
- respectarea regulilor externe și a politicilor și regulilor managementului;
- protejarea bunurilor și a informațiilor;
- prevenirea și depistarea fraudelor și a greșelilor;
- calitatea documentelor de contabilitate și producerea în timp util de informații de încredere, referitoare la segmental financiar și de management.
În România, având în vedere angajamentele asumate în
negocierile cu Uniunea Europeană, în 2005 a apărut Ordinul M.F.P. nr.
946/2005 pentru aprobarea “Codului controlului intern cuprinzând
standardele de management/ control intern la entitățile publice” și pentru
dezvoltarea sistemelor de control managerial.
În esenţă, conform Ordinului sus menționat, conducătorii
entităților publice trebuie să dispună măsurile necesare pentru elaborarea și/sau
dezvoltarea sistemelor de control managerial ale fiecărei organizații, inclusiv
a procedurilor, formalizate pe activități, tinând cont de particularitățile
cadrului legal, organizațional, de personal, de finanțare și de alte elemente
specifice, precum și de cele 25 de standarde.
Entitatea
publică trebuie să definească obiectivele determinante, legate de scopurile sale,
precum și cele complementare, legate de fiabilitatea informațiilor,
conformitatea cu legile, regulamentele și politicile interne și să comunice
obiectivele definite tuturor salariaților și terților interesați.
Evenimentele
care pot afecta realizarea obiectivelor constituie riscuri care trebuie
identificate. Managementul are obligatia de a identifica riscurile și de a
intreprinde acele acțiuni care plasează și mențin riscurile în limite
acceptabile. Trebuie menținut un echilibru între nivelul acceptabil al
riscurilor și costurile pe care le implică aceste acțiuni.
Conferința
din 25 februarie a avut ca vorbitori specialiști în control și audit, iar
abordările tematice au privit controlul intern managerial de la obligaţia
legală la instrument util managerului, confuzii şi erori posibile în sfera
controlul intern managerial, dificultăţi în elaborarea unor standarde,
clarificări privind unele standarde, etc.
Aspectul
fundamental pe care l-am înţeles din multele informaţii prezentate de
specialiştii prezenţi la eveniment este acela că evitarea unor posibile
conflicte sau litigii ţine şi de apetitul la risc pe care îl are fiecare
manager, pe lângă alţi factori externi care influenţează decizia.
Într-un
exemplu prezentat, pentru riscul căderii reţelei de calculatoare într-o unitate
medicală, un manager este dispus să accepte întreruperea activităţii entităţii
maxim 4 ore, cu plata unor costuri asociate. Un alt manager poate accepta
întreruperea activităţii entităţii maxim 10 minute, cu costuri asociate mai
mari. În oricare din cazuri, vor exista anumite consecinţe, de la prejudicierea
unor persoane până la riscuri de imagine, etc.
Concluzia
care se poate extrage este că gestionarea anumitor riscuri se concretizează în
luarea anumitor măsuri, cu o anumită cantitate de costuri.
Revenind
la mediere, apreciez că orice manager, fie de organizaţie privată, fie de
entitate publică, inclusiv orice persoană care va apela la procedura medierii, îşi
va asuma un risc mai mic faţă de expunerea la judecata clasică, având
posibilitatea să-şi gestioneze în condiţiile şi limitele dorite stingerea
conflictelor în care este angrenată organizaţia, entitatea sau propria
persoană.
De
aceea, companiile multinaţionale utilizează din ce în ce mai mult medierea ca
modalitate de soluţionare a conflictelor, dat fiind avantajele şi angrenarea
unui risc mai mic în gestionarea diferendului, indiferent de natura acestuia.
Sper
ca şi entităţile publice să apeleze la mediere, fără timiditate, când vor
descoperi beneficiile acesteia, în raport şi de managementul entităților, de
obiectul de activitate, precum şi de legislaţia aplicabilă.
Mediator Cristian Şerban
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu